Office of Public Works (OPW), instituția care administrează o parte importantă din proprietățile statului irlandez, a închiriat unor angajați locuințe din portofoliul său pentru sume cuprinse între 56 și 367 de euro pe lună, într-o perioadă în care chiria de piață estimată pentru aceste proprietăți era, în medie, de aproximativ 1.750 de euro. Un raport al Comptroller and Auditor General, auditorul independent al cheltuielilor publice, constată probleme serioase în modul în care OPW și-a administrat proprietățile rezidențiale.
Din cele 34 de proprietăți rezidențiale administrate direct de OPW și analizate în acest context, chirie era încasată pentru numai 13. Chiria medie plătită era de 169 de euro pe lună, iar sumele individuale variau de la 56 la 367 de euro. Diferența față de nivelul pieței a avut și consecințe fiscale, deoarece folosirea unei locuințe oferite de angajator la un preț mult sub valoarea de piață poate reprezenta un beneficiu impozabil.
OPW a plătit 698.600 de euro către Revenue pentru a regulariza obligațiile fiscale aferente acestor beneficii pentru anii 2022–2025. Din această sumă, 140.400 de euro reprezintă dobânzi, iar 12.000 de euro penalități. Potrivit raportului, regularizarea este în prezent analizată de Revenue.
Instituția a explicat că folosirea unor locuințe de către propriii angajați a fost considerată, în mod tradițional, o metodă de protejare a proprietăților împotriva vandalismului și a altor probleme. Argumentul a fost folosit inclusiv pentru locuințele din Phoenix Park, unde se află mai mult de jumătate dintre proprietățile rezidențiale ale OPW. Cazarea era văzută și ca o modalitate de a permite anumitor angajați să-și îndeplinească atribuțiile, iar aceste condiții au fost reflectate în nivelul redus al chiriilor.
Raportul ridică însă probleme și în privința persoanelor care au continuat să locuiască în proprietăți după pensionare. O politică elaborată în 2015 pentru o locuință din Phoenix Park prevedea că angajații ar trebui să elibereze proprietatea la pensionare. De atunci, numărul locuințelor din parc ocupate de angajați OPW s-a redus la mai puțin de jumătate, în timp ce numărul celor ocupate de foști angajați pensionați aproape s-a dublat. OPW a declarat că menținerea pensionarilor în aceste locuințe a fost permisă din considerente practice și umanitare, dar intenționează să renunțe la această practică odată cu introducerea unei noi politici rezidențiale.
Auditorii au descoperit și două situații neobișnuite în cazul unor proprietăți OPW înregistrate drept vacante. Acestea fuseseră practic preluate de proprietarii imobilelor vecine. Una era folosită pentru depozitare, iar la cealaltă fuseseră efectuate lucrări pentru a o integra într-o singură proprietate locuită. Raportul precizează că lucrările par să fi fost realizate fără aprobarea prealabilă a OPW, deși există indicii că instituția cunoștea situația cel puțin de la sfârșitul anilor 1990.
Sistemul de inspecție a proprietăților este, de asemenea, criticat. Atunci când auditorii au solicitat documentele privind inspecțiile pentru 20 de proprietăți, OPW a putut furniza evidențe pentru numai nouă dintre ele.
Între 2020 și 2025, OPW a cheltuit 7,7 milioane de euro pentru întreținerea și lucrările de construcție aferente proprietăților rezidențiale, dar nu a putut furniza o listă completă a costurilor pentru fiecare imobil. Aproape jumătate din întreaga sumă a fost concentrată în numai cinci proprietăți, iar pentru una singură au fost cheltuiți peste 900.000 de euro. Trei dintre cele cinci sunt acum ocupate de angajați OPW, în timp ce alte două au rămas goale chiar și după finalizarea renovărilor în decembrie 2025.
În total, OPW deține 92 de proprietăți rezidențiale în Irlanda. Dintre acestea, 36 sunt atribuite altor instituții, inclusiv 12 către An Garda Síochána. Auditorii au solicitat documentația privind aceste 36 de atribuiri, însă OPW nu a putut furniza niciun acord. Instituția spune că intenționează acum să introducă acorduri formale pentru proprietățile sale administrate de alte organisme.
Constatările vin într-un moment în care costul locuirii rămâne una dintre cele mai mari presiuni pentru persoanele care trăiesc în Irlanda. Raportul nu contestă faptul că anumite posturi pot necesita cazare de serviciu, dar evidențiază lipsa unor politici coerente, evidențe insuficiente, inspecții slabe și costuri care nu au putut fi urmărite corespunzător la nivelul fiecărei proprietăți.
