Statul a plătit sume mari de bani pentru centre de azil care nu au mai fost folosite

clădire centru de azil neutilizat

Statul irlandez a plătit sume descrise drept „substanțiale” pentru a încheia litigii cu furnizori de cazare pentru solicitanții de protecție internațională, după ce autoritățile au renunțat la acorduri precontractuale pentru spații care urmau să fie folosite de sistemul de cazare. Concluzia apare într-un raport publicat miercuri de Comptroller and Auditor General, instituția independentă care verifică modul în care sunt cheltuiți banii publici în Irlanda.

Potrivit raportului, plățile făcute în urma acestor înțelegeri juridice nu au adus statului bunuri sau servicii în schimb. Auditorul public a descris situația drept o pierdere substanțială pentru contribuabili și a constatat că, în cazul sumelor achitate pentru soluționarea disputelor, statul nu a obținut valoare în schimbul banilor cheltuiți.

Litigiile au apărut după ce autoritățile au încheiat acorduri preliminare cu operatori care ofereau proprietăți pentru cazarea solicitanților de protecție internațională, dar unele dintre aceste proiecte nu au mai fost continuate. Furnizorii afectați au deschis acțiuni împotriva statului, susținând în esență că angajamentele asumate înaintea contractelor finale le-au produs prejudicii atunci când proiectele au fost abandonate.

Dimensiunea exactă a costului pentru contribuabili nu este publică. Raportul nu precizează valorile individuale ale acordurilor de soluționare, acestea fiind descrise doar ca fiind substanțiale. Lipsa cifrelor exacte este importantă deoarece împiedică deocamdată stabilirea costului total suportat de stat pentru proiectele de cazare care nu au ajuns să fie folosite.

Problema era deja cunoscută de Oireachtas înaintea publicării noului raport. În iunie, Committee of Public Accounts a analizat informații transmise de Department of Justice privind acțiunile introduse de furnizori. Din corespondența discutată atunci rezulta că cinci cazuri juridice fuseseră inițiate în legătură cu astfel de acorduri precontractuale. Două fuseseră soluționate inițial, iar până la începutul lunii iulie numărul cazurilor soluționate ajunsese la trei.

Președintele comisiei parlamentare a avertizat atunci că nu exista suficientă vizibilitate asupra expunerii financiare totale pentru contribuabili și și-a exprimat îngrijorarea că procesele existente ar putea avea implicații și pentru alte acorduri preliminare care nu au fost duse până la capăt. Department of Justice invocase caracterul sensibil al litigiilor pentru a nu publica detalii financiare despre înțelegerile încheiate.

Cazurile trebuie privite în contextul extinderii foarte rapide a sistemului de cazare pentru protecție internațională din ultimii ani. Presiunea pentru găsirea rapidă a unor spații suplimentare a determinat statul să negocieze cu numeroși operatori privați, iar procedurile de achiziție și controlul contractelor au fost ulterior analizate în repetate rânduri de auditorul public și de Committee of Public Accounts.

Întrebările privind controlul contractual nu sunt noi. În iunie, parlamentarii au cerut Department of Justice să precizeze câte dintre proprietățile contractate de International Protection Accommodation Services au în prezent contracte semnate, după ce o analiză anterioară a Comptroller and Auditor General constatase că documentele contractuale semnate erau disponibile doar pentru jumătate dintre proprietățile din eșantionul verificat. Au fost solicitate și informații despre numărul proceselor soluționate în 2024, 2025 și 2026, costul total al înțelegerilor și numărul cazurilor aflate înaintea etapei de litigiu.

Noua constatare nu înseamnă că furnizorii au primit bani fără o bază juridică. Plățile au rezultat din soluționarea unor litigii generate de anularea acordurilor preliminare. Problema ridicată de auditor este una de administrare a banilor publici: statul a ajuns să suporte costuri semnificative fără să primească în final cazarea pentru care începuseră negocierile.

Raportul pune astfel din nou presiune pe autorități să demonstreze că procesul prin care sunt selectate, negociate și abandonate ofertele de cazare limitează riscul financiar pentru contribuabili. Rămâne de clarificat valoarea totală a plăților deja efectuate și, mai ales, dacă procesele încă nesoluționate sau alte acorduri precontractuale abandonate pot genera costuri suplimentare pentru stat.

Distribuie: WhatsApp Facebook

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.