O mare companie din comerțul cu amănuntul din Irlanda trebuie să returneze statului aproape 8,9 milioane de euro, după ce a pierdut contestația depusă împotriva autorității fiscale.
Firma, a cărei identitate nu a fost făcută publică, primise banii prin schema guvernamentală introdusă în timpul pandemiei pentru sprijinirea salariilor și păstrarea locurilor de muncă.
Plățile au fost făcute între septembrie 2020 și iunie 2021, perioadă în care compania a încasat în total 8.872.810 euro.
Autoritatea fiscală irlandeză a stabilit ulterior că firma nu îndeplinea condițiile necesare pentru a beneficia de acest ajutor și a cerut recuperarea întregii sume.
Compania a contestat decizia, însă Comisia de Apeluri Fiscale a respins argumentele prezentate și a confirmat că banii trebuie returnați.
Ajutor de aproape 900.000 de euro pe lună
În cele zece luni în care a beneficiat de sprijin, compania a primit în medie aproape 887.000 de euro în fiecare lună.
Suma fusese acordată prin programul de subvenționare a salariilor introdus de Guvern pentru a ajuta firmele afectate de restricțiile din timpul pandemiei.
Scopul programului era ca angajatorii să-și poată păstra personalul, chiar dacă veniturile lor scăzuseră semnificativ.
Pentru a primi banii, o firmă trebuia să demonstreze că cifra de afaceri sau valoarea comenzilor urma să scadă cu cel puțin 30% din cauza pandemiei.
În cazul acestei companii, autoritatea fiscală a concluzionat că o asemenea scădere nu a fost demonstrată la nivelul întregii activități.
Firma a susținut că o parte a afacerii fusese închisă
Compania a argumentat că una dintre diviziile sale, considerată neesențială, fusese obligată să se închidă în perioada restricțiilor.
Această parte a activității ar fi fost afectată grav, iar conducerea firmei a susținut că tocmai acest lucru justifica acordarea subvențiilor salariale.
Argumentul central a fost că divizia respectivă trebuia analizată separat de restul companiei.
Reprezentanții firmei au încercat astfel să demonstreze că segmentul închis în timpul pandemiei îndeplinea condiția privind scăderea veniturilor, chiar dacă restul afacerii continua să funcționeze.
Autoritatea fiscală nu a acceptat această interpretare.
Comisia a decis că era vorba despre o singură afacere
Comisarul care a analizat cazul a stabilit că activitățile companiei formau o singură organizație comercială.
Diviziile nu puteau fi separate doar pentru calcularea eligibilității la ajutorul de stat.
Potrivit deciziei, compania trebuia să demonstreze o scădere de cel puțin 30% la nivelul întregii afaceri, nu doar în cadrul unei părți afectate de restricții.
Această dovadă nu a fost prezentată.
Comisia a concluzionat că structura internă a unei companii nu poate fi reorganizată doar pe hârtie pentru ca o anumită divizie să pară eligibilă pentru un ajutor la care întreaga firmă nu avea dreptul.
Prin urmare, toate plățile primite prin schemă au fost considerate necuvenite.
Opt zile de audieri
Cazul a fost analizat pe parcursul a opt zile de audieri desfășurate în 2025 și 2026.
Compania a prezentat documente și argumente privind structura activității sale, impactul restricțiilor și motivele pentru care considera că îndeplinea condițiile programului.
Autoritatea fiscală a susținut, în schimb, că evaluarea trebuia făcută la nivelul întregii persoane juridice.
Comisia a acceptat poziția autorității fiscale și a respins contestația companiei.
Decizia confirmă dreptul statului de a recupera suma de 8.872.810 euro.
Identitatea companiei nu a fost făcută publică
Numele comerciantului nu apare în hotărârea publicată.
Deciziile Comisiei de Apeluri Fiscale sunt, de regulă, anonimizate pentru protejarea informațiilor fiscale confidențiale.
Din acest motiv, nu este cunoscut public dacă este vorba despre un lanț de magazine, o companie cu mai multe tipuri de activități comerciale sau un grup care operează în mai multe regiuni ale țării.
Valoarea subvenției arată însă că firma avea un număr mare de angajați pentru care solicita sprijin.
O plată lunară medie de aproape 887.000 de euro indică o operațiune comercială de dimensiuni considerabile.
Ce era schema de sprijin pentru salarii
Programul fusese introdus pentru a proteja locurile de muncă în perioada în care numeroase firme erau închise sau funcționau cu restricții.
Statul plătea angajatorilor o sumă pentru fiecare angajat eligibil, iar compania continua să achite salariul.
Măsura urmărea să evite concedierile în masă și să permită firmelor să reia rapid activitatea după ridicarea restricțiilor.
Programul a fost folosit de zeci de mii de angajatori și a reprezentat una dintre cele mai costisitoare intervenții economice din timpul pandemiei.
Accesul era condiționat însă de o scădere semnificativă a activității.
Firmele trebuiau să-și evalueze în mod corect situația financiară și să se retragă din schemă dacă nu mai îndeplineau condițiile.
Statul verifică plățile și după încheierea programului
În multe cazuri, banii au fost acordați rapid, pe baza declarațiilor făcute de companii.
Scopul era ca sprijinul să ajungă la angajatori într-o perioadă de criză, fără proceduri care ar fi întârziat plata salariilor.
Acest sistem presupunea însă că verificările detaliate puteau fi făcute ulterior.
Autoritatea fiscală continuă să analizeze dosarele unor companii pentru a stabili dacă banii au fost primiți în mod justificat.
Dacă o firmă nu poate demonstra că îndeplinea condițiile, suma poate fi recuperată integral.
În anumite situații se pot aplica și dobânzi sau alte sancțiuni, în funcție de natura încălcării și de modul în care au fost prezentate informațiile.
În cazul de față, decizia publicată se referă la recuperarea celor aproape 8,9 milioane de euro.
O diferență importantă între o divizie și întreaga companie
Hotărârea poate avea consecințe și pentru alte firme care au activități împărțite în mai multe departamente sau ramuri.
Faptul că o parte a unei afaceri a fost închisă nu înseamnă automat că întreaga companie era eligibilă pentru ajutor.
Dacă alte divizii au continuat să vândă, să producă sau să genereze venituri, situația financiară trebuie analizată în ansamblu.
O companie nu poate solicita sprijin doar pe baza segmentului cel mai afectat, ignorând veniturile obținute în celelalte părți ale activității.
Aceasta a fost una dintre concluziile esențiale ale Comisiei de Apeluri Fiscale.
Aproape 8,9 milioane de euro care trebuie recuperate
Suma este una dintre cele mai mari asociate unei contestații privind subvențiile salariale din perioada pandemiei.
Pentru comparație, multe litigii fiscale privesc valori de câteva zeci sau sute de mii de euro.
În acest caz, compania trebuie să returneze aproape 8,9 milioane de euro, echivalentul întregului sprijin primit în perioada septembrie 2020 – iunie 2021.
Decizia arată că ajutoarele acordate în regim de urgență nu au fost bani oferiți fără condiții.
Chiar dacă plata a fost aprobată inițial, autoritățile pot verifica ulterior dacă declarațiile și calculele folosite au fost corecte.
Pentru compania implicată, pierderea contestației înseamnă acum o obligație financiară majoră.
Pentru stat, cazul reprezintă o confirmare că sumele acordate nejustificat pot fi recuperate chiar și la câțiva ani după încheierea pandemiei.
