O comunitate catolică tradiționalistă din Cork și-a continuat slujbele în mod obișnuit și s-a rugat pentru Papa Leon al XIV-lea, la numai câteva zile după ce Vaticanul a declarat că Society of St Pius X se află într-o ruptură schismatică față de Biserica Catolică.
Aproximativ 100 de persoane au participat duminică la liturghia celebrată în limba latină la Our Lady of the Rosary Church din Shanakiel.
Ceremonia a inclus rugăciuni pentru Suveranul Pontif, deși decretul emis de Vatican la începutul lunii iulie stabilește sancțiuni canonice severe împotriva clericilor și a persoanelor care aderă formal la Society of St Pius X, cunoscută prin abrevierea SSPX.
Noua criză a izbucnit după ce organizația a consacrat patru episcopi fără aprobarea Papei Leon al XIV-lea. În dreptul canonic, consacrarea unui episcop fără mandat papal este considerată o încălcare extrem de gravă și un act care afectează unitatea Bisericii.
Vaticanul a declarat că episcopii care au oficiat și au primit consacrarea au intrat automat sub sancțiunea excomunicării și că gestul a produs o ruptură oficială între SSPX și Roma.
Decretul a avut consecințe și pentru restul organizației. Preoții SSPX nu mai pot administra în mod licit sacramentele în numele Bisericii Catolice, iar credincioșii care aderă în mod formal la grupare se pot afla, la rândul lor, sub sancțiuni canonice.
Comunitatea din Cork respinge însă concluzia Vaticanului. Reprezentanții săi susțin că SSPX nu a părăsit Biserica și că noile consacrări episcopale au fost necesare pentru păstrarea continuității organizației și a tradiției liturgice pe care aceasta o urmează.
Ce este Society of St Pius X
Society of St Pius X este o organizație catolică tradiționalistă fondată în 1970 de arhiepiscopul francez Marcel Lefebvre, în localitatea elvețiană Écône.
Gruparea a apărut în perioada de după Conciliul Vatican II, adunarea episcopilor catolici desfășurată între 1962 și 1965, care a introdus schimbări importante în viața Bisericii.
Una dintre cele mai vizibile reforme a fost extinderea folosirii limbilor vorbite de credincioși în timpul liturghiei. Până atunci, slujbele romano-catolice erau celebrate aproape exclusiv în latină.
Conciliul a promovat și o relație mai deschisă cu alte confesiuni creștine, dialogul cu alte religii și o implicare mai mare a credincioșilor în viața liturgică.
Marcel Lefebvre și susținătorii săi au considerat că unele dintre aceste reforme se îndepărtează de tradiția catolică.
SSPX a păstrat forma veche a liturghiei romane, celebrată în latină, și o interpretare foarte conservatoare a doctrinei și autorității bisericești.
Organizația se consideră parte a Bisericii Catolice și îl recunoaște oficial pe Papă, dar funcționează de mai multe decenii într-o situație canonică neregulată și în afara structurilor obișnuite ale diecezelor.
O dispută veche de aproape patru decenii
Actuala criză repetă, în mare măsură, evenimentele din 1988.
La acea vreme, Marcel Lefebvre a consacrat patru episcopi fără aprobarea Papei Ioan Paul al II-lea. Vaticanul a calificat gestul drept un act schismatic și a anunțat excomunicarea celor implicați.
În 2009, Papa Benedict al XVI-lea a ridicat excomunicarea episcopilor rămași în viață, ca parte a unei încercări de reconciliere.
Gestul nu a însemnat însă recunoașterea deplină a SSPX. Discuțiile dintre organizație și Vatican au continuat, fără ca părțile să ajungă la un acord asupra statutului grupării sau asupra reformelor Conciliului Vatican II.
În anii următori, Roma a făcut unele concesii pastorale. Preoții SSPX au primit posibilitatea de a asculta în mod valid spovedaniile, iar în anumite condiții au putut asista la căsătorii recunoscute de Biserică.
Aceste măsuri urmăreau să îi protejeze pe credincioși și să mențină deschisă posibilitatea reconcilierii.
Decizia SSPX de a consacra noi episcopi fără mandat papal a pus însă capăt acestei perioade de toleranță și dialog.
Papa Leon al XIV-lea a făcut un ultim apel public către conducerea organizației înaintea ceremoniei, cerându-i să renunțe la plan.
Suveranul Pontif a avertizat că gestul ar reprezenta o ruptură gravă a unității Bisericii și ar afecta accesul credincioșilor la sacramente recunoscute ca licite sau, în unele situații, valide.
Conducerea SSPX a decis totuși să continue consacrările, susținând că organizația avea nevoie de noi episcopi pentru a-și asigura existența pe termen lung.
Ce înseamnă excomunicarea
Excomunicarea este una dintre cele mai severe sancțiuni prevăzute de dreptul canonic al Bisericii Catolice.
Ea nu anulează botezul și nu înseamnă că persoana sancționată încetează să fie considerată creștină. Excomunicarea exclude însă persoana de la participarea deplină la viața sacramentală și instituțională a Bisericii.
O persoană excomunicată nu poate primi în mod obișnuit sacramentele și nu poate exercita funcții religioase în numele Bisericii.
În cazul clericilor, sancțiunea înseamnă că aceștia nu mai pot celebra în mod licit liturghia sau administra sacramentele sub autoritatea Bisericii Catolice.
Validitatea anumitor sacramente este o problemă separată și depinde de normele canonice aplicabile fiecăruia.
De exemplu, Biserica poate considera o liturghie validă din punct de vedere sacramental, dar celebrată în mod nepermis. În schimb, spovedania și căsătoria necesită, în mod normal, o autoritate canonică suplimentară pentru a fi recunoscute drept valide.
Pentru credincioșii obișnuiți, simpla participare ocazională la o slujbă SSPX nu este neapărat echivalentă cu aderarea formală la schismă.
Situația devine însă mai gravă atunci când o persoană respinge în mod conștient autoritatea Papei și se identifică oficial cu o comunitate declarată separată de Roma.
Comunitatea din Cork și-a continuat liturghia
La Our Lady of the Rosary Church din Shanakiel, liturghia de duminică a început la ora 11:00 și a durat aproximativ o oră și 45 de minute.
Cea mai mare parte a slujbei a fost cântată în latină. Ceremonia a inclus folosirea tămâiei, iar participanții au urmărit textele din misale proprii, cărți care conțin rugăciunile și rânduiala liturghiei.
În biserică s-au aflat familii cu copii, adulți și persoane în vârstă.
Mai multe femei au purtat mantile, acoperăminte din dantelă folosite în unele comunități catolice tradiționaliste în timpul slujbelor.
Clădirea a fost inițial o biserică a Church of Ireland, confesiunea anglicană majoritară istoric în Republica Irlanda. Lăcașul purta numele St Mary’s Church.
SSPX a cumpărat proprietatea în anii 1980 și o folosește de atunci pentru slujbele comunității sale din Cork.
Preotul contestă sancțiunea Vaticanului
Preotul Jules Doutrebente a citit Evanghelia în limba engleză, deși restul liturghiei s-a desfășurat în principal în latină.
În predică, el a reluat argumentele folosite de conducerea SSPX.
Potrivit preotului, Marcel Lefebvre a fondat organizația pentru a asigura „supraviețuirea tradiției”, iar această misiune ar continua să fie necesară.
Doutrebente a susținut că dreptul canonic permite exceptarea de la sancțiune atunci când o persoană acționează într-o situație de necesitate.
SSPX afirmă că avea nevoie urgentă de noi episcopi pentru a hirotoni preoți, a administra confirmarea și a menține funcționarea comunităților sale.
Din această perspectivă, clericii organizației susțin că nu au încercat să creeze o biserică separată și nici o autoritate paralelă față de Papă.
Ei contestă atât caracterul schismatic al consacrărilor, cât și validitatea excomunicării anunțate de Vatican.
Roma respinge însă argumentul stării de necesitate.
Poziția Vaticanului este că numai Papa poate autoriza numirea și consacrarea episcopilor și că încălcarea deliberată a acestei reguli reprezintă o atingere directă adusă autorității pontificale și unității Bisericii.
Rugăciuni pentru Papa Leon al XIV-lea
În ciuda disputei, numele Papei Leon al XIV-lea este rostit în timpul fiecărei liturghii celebrate de comunitatea din Shanakiel.
Jules Doutrebente le-a spus credincioșilor că rugăciunea pentru Papă exprimă dorința de a-i cere ajutorul lui Dumnezeu și de a păstra o legătură spirituală cu Biserica universală.
Practica evidențiază contradicția aflată în centrul crizei.
SSPX recunoaște că Leon al XIV-lea este Papa legitim și se roagă pentru el, dar refuză să accepte decizia sa privind consacrarea episcopilor și sancțiunile impuse organizației.
Pentru membrii grupării, această atitudine nu reprezintă o contradicție. Ei spun că pot rămâne loiali funcției papale chiar și atunci când consideră că o anumită decizie a Vaticanului este greșită.
Pentru Roma, însă, recunoașterea Papei nu este suficientă dacă o organizație refuză în mod deliberat autoritatea sa într-o problemă fundamentală pentru conducerea Bisericii.
Comunitatea va primi un nou preot
Parohia tradiționalistă din Shanakiel urmează să treacă printr-o schimbare de conducere.
Jules Doutrebente a anunțat că va fi înlocuit în curând de un preot hirotonit recent.
Colm Begley urmează să preia luna viitoare conducerea Our Lady of the Rosary Church. Aceasta va fi prima sa parohie.
Schimbarea are loc într-un moment delicat, în care membrii comunității trebuie să decidă cum vor răspunde decretului Vaticanului și dacă vor continua să participe la slujbele SSPX.
Până în prezent, activitatea din Cork pare să fi rămas neschimbată.
Liturghiile au continuat conform programului, iar credincioșii și-au păstrat practicile religioase obișnuite.
Nu este clar dacă decretul va determina persoane din comunitate să se retragă sau să se îndrepte către parohii catolice aflate în comuniune deplină cu Roma.
Aproximativ 500 de persoane participă la slujbele SSPX în Irlanda
Society of St Pius X are comunități în mai multe țări și administrează biserici, capele, școli și seminarii.
La nivel internațional, organizația are sute de preoți și seminariști și un număr mult mai mare de credincioși care participă regulat la slujbele sale.
Estimările privind numărul total al susținătorilor diferă, deoarece SSPX nu funcționează ca o structură parohială obișnuită și nu publică întotdeauna statistici comparabile cu cele ale diecezelor catolice.
În Irlanda, aproximativ 500 de persoane ar participa în fiecare săptămână la liturghiile organizate de grupare.
Comunitatea are mai multe lăcașuri și centre religioase, iar biserica din Shanakiel este unul dintre principalele sale puncte de prezență.
Pentru unii dintre credincioși, atracția principală este liturghia tradițională în latină. Pentru alții, apartenența presupune și acceptarea criticilor formulate de SSPX față de reformele și orientarea actuală a Bisericii.
Este importantă însă diferența dintre SSPX și alte comunități catolice care celebrează liturghia tradițională în latină cu aprobarea Vaticanului.
Folosirea latinei sau preferința pentru vechea formă a liturghiei nu înseamnă automat apartenența la SSPX și nici respingerea autorității Papei.
Disputa actuală nu privește limba slujbei în sine, ci autoritatea de a consacra episcopi și refuzul organizației de a respecta decizia Vaticanului.
O criză fără o soluție apropiată
Conflictul depășește comunitatea din Cork și readuce în atenție una dintre cele mai vechi rupturi din catolicismul contemporan.
Pentru Vatican, problema privește autoritatea Papei, unitatea Bisericii și dreptul exclusiv al Suveranului Pontif de a aproba consacrarea episcopilor.
Pentru SSPX, disputa este prezentată ca o luptă pentru păstrarea credinței, a liturghiei tradiționale și a continuității organizației.
Pozițiile celor două părți sunt, în acest moment, greu de reconciliat.
Vaticanul consideră că sancțiunile sunt valabile și că organizația a intrat într-o ruptură schismatică.
Conducerea SSPX susține că sancțiunea este nedreaptă, lipsită de temei și că gruparea nu a încetat să aparțină Bisericii Catolice.
La Shanakiel, slujbele urmează să continue sub conducerea unui nou preot.
Rugăciunile pentru Papa Leon al XIV-lea vor rămâne, cel puțin pentru moment, parte a liturghiei de duminică, în timp ce comunitatea refuză decizia prin care Vaticanul a declarat-o în afara comuniunii depline cu Roma.
