În timp ce sute de mii de locuitori sunt obligați să renunțe temporar la folosirea furtunurilor pentru udarea grădinilor, spălarea mașinilor și alte activități neesențiale, consumul de apă al centrelor de date din Irlanda revine în centrul unei controverse tot mai intense.
Uisce Éireann a introdus o interdicție de șase săptămâni în Dublin, în sudul comitatului Tipperary și în anumite zone din Kildare, Meath, Wicklow și Wexford.
Măsura a fost justificată prin vremea foarte caldă, consumul crescut și presiunea exercitată asupra stațiilor de tratare, rezervoarelor și rețelelor de distribuție.
Consumul casnic se află la nivel național cu aproximativ 20% peste valorile obișnuite. În Greater Dublin Area, care include capitala și părți din comitatele învecinate, cererea a ajuns recent la 693 de milioane de litri pe zi, cu aproximativ 50 de milioane peste media înregistrată de la începutul anului.
În acest context, apare o întrebare firească: câtă apă folosesc centrele de date concentrate în aceleași regiuni?
Răspunsul scurt este că autoritățile nu dețin sau nu au publicat încă o cifră actualizată și completă.
Uisce Éireann susține că sectorul reprezintă o proporție redusă din consumul național. Datele folosite pentru această estimare sunt însă vechi, incomplete și nu arată câtă apă este utilizată în fiecare regiune sau în zilele cu temperaturi foarte ridicate.
Estimarea oficială se bazează pe date din 2021
Una dintre cifrele citate cel mai frecvent arată că centrele de date ar fi consumat în 2021 aproximativ 810 milioane de litri de apă din rețeaua publică.
Această cantitate reprezenta în jur de 0,13% din totalul apei furnizate la nivel național.
Uisce Éireann a folosit ulterior o estimare potrivit căreia sectorul consumă sub 0,2% din cererea totală de apă.
Problema este că cifra de 810 milioane de litri fusese calculată folosind consumul a doar 24 de centre de date conectate la rețeaua publică.
În același an existau aproximativ 70 de centre operaționale în Irlanda, potrivit estimărilor din industrie.
Uisce Éireann a recunoscut recent că nu poate prezenta metodologia completă folosită pentru calcularea cifrei și nici o actualizare națională care să reflecte dezvoltarea sectorului din ultimii ani.
De atunci, numărul centrelor a crescut, iar extinderea inteligenței artificiale a dus la o cerere suplimentară pentru capacități de procesare și stocare a datelor.
O medie națională poate ascunde presiunea locală
Uisce Éireann spune în prezent că centrele de date reprezintă sub 1% din cererea totală de apă și că sunt doar una dintre numeroasele categorii de clienți comerciali.
Procentul pare redus dacă este raportat la întreaga cantitate distribuită la nivel național.
Centrele de date nu sunt însă răspândite uniform în Irlanda.
O mare parte dintre acestea se află în Dublin și în comitatele învecinate, tocmai în regiunea în care sistemul de alimentare se confruntă cu una dintre cele mai mari presiuni.
Din acest motiv, organizațiile de mediu și mai mulți politicieni susțin că procentul național nu oferă o imagine suficientă.
Un centru poate reprezenta o parte foarte mică din consumul întregii țări, dar poate avea o influență mai importantă asupra unei stații de tratare sau a unei rețele locale care funcționează deja aproape de capacitate.
Pentru populația dintr-o anumită zonă contează câtă apă este disponibilă în sistemul respectiv, nu doar media calculată pentru întreaga Irlanda.
Nu se știe cât crește consumul în timpul caniculei
Una dintre cele mai importante informații lipsă privește consumul centrelor de date în zilele foarte calde.
Serverele produc constant căldură și trebuie răcite pentru a funcționa în siguranță.
În Irlanda, unele centre folosesc cea mai mare parte a anului aerul rece din exterior și trec la sisteme care consumă apă numai după depășirea unei anumite temperaturi.
Microsoft a declarat că instalația sa de la Grange Castle folosește apă pentru răcire numai atunci când temperatura exterioară depășește 29,4°C.
Compania afirmă că asemenea zile sunt rare în Irlanda și că, în cea mai mare parte a anului, răcirea nu consumă apă.
Tocmai în perioadele în care temperatura se apropie sau depășește acest nivel apare însă presiunea maximă asupra sistemului.
Oamenii fac mai multe dușuri, udă grădinile, umplu piscine gonflabile și folosesc mai multă apă în gospodării.
În același timp, anumite centre de date pot avea nevoie să activeze răcirea bazată pe apă.
Nu există o statistică publică completă care să arate cât crește consumul total al sectorului în asemenea zile și ce influență are asupra rezervelor locale.
Cifrele raportate de companii diferă foarte mult
Nu toate centrele de date folosesc aceeași tehnologie și nu toate consumă cantități mari de apă.
AWS a declarat că operațiunile sale din Irlanda au retras aproximativ 109 milioane de litri de apă în 2025.
Microsoft nu a publicat încă o cifră exactă pentru campusul său din Grange Castle, dar susține că utilizarea este redusă.
Pure DC afirmă că utilizează un sistem închis de răcire la centrul său din Ballycoolin și că nu consumă apă în mod curent pentru răcirea serverelor.
Potrivit companiei, apa folosită în clădire este destinată în principal bucătăriilor, toaletelor și dușurilor personalului.
Servecentric a oferit o explicație asemănătoare pentru instalația în care funcționează, afirmând că folosește un circuit închis și că necesarul anual de apă este neglijabil.
Alte centre folosesc însă tehnologii diferite.
Documentele de planificare pentru unele proiecte arată că acestea pot necesita sute de milioane de litri anual sau cantități foarte mari în zilele de vârf.
Pentru centrul Equinix din Blanchardstown, documentele depuse înaintea dezvoltării indicau un posibil consum de aproximativ 300 de milioane de litri anual după finalizarea celor trei clădiri planificate.
Compania argumenta că răcirea cu apă permite reducerea consumului de electricitate.
Datele Meta au ridicat semne de întrebare
O diferență majoră între cifrele disponibile a alimentat îndoielile privind calitatea statisticilor oficiale.
Uisce Éireann estimase că toate centrele de date conectate la rețeaua publică foloseau în 2021 aproximativ 810 milioane de litri.
În același an, Meta a raportat că operațiunile sale din Clonee, comitatul Meath, retrăseseră aproximativ 928 de milioane de litri.
Cifra declarată de o singură companie era astfel mai mare decât totalul estimat de Uisce Éireann pentru sectorul conectat la rețeaua publică.
Diferența nu dovedește automat că una dintre cifre este falsă.
Companiile și autoritățile pot folosi definiții diferite pentru apa furnizată, retrasă, recirculată sau consumată definitiv.
O parte din apă poate proveni și din alte surse decât rețeaua publică.
Situația demonstrează însă cât de dificil este să se stabilească o imagine clară și comparabilă pe baza informațiilor disponibile.
Doar 18 centre au raportat date în primul ciclu european
Uniunea Europeană a introdus obligații prin care centrele de date cu o anumită capacitate trebuie să raporteze anual informații despre consumul de energie și apă.
În primul ciclu de colectare, doar 18 centre din Irlanda au transmis datele cerute.
Acestea reprezentau aproximativ 15% dintre instalațiile care ar fi trebuit să intre în sistemul de raportare.
Cele 18 centre au declarat împreună un consum de aproximativ 627 de milioane de litri într-un singur an.
Autoritățile nu au publicat încă un total complet pentru toate centrele eligibile.
Nu exista nici un sistem clar de sancțiuni pentru operatorii care nu își transmiteau datele, deși Guvernul intenționează să introducă măsuri de conformare în legislația irlandeză.
Comisia Europeană a constatat anterior că Irlanda a întâmpinat dificultăți în construirea sistemelor necesare pentru colectarea eficientă a informațiilor.
Uisce Éireann pregătește o nouă analiză
Guvernul a transmis că Uisce Éireann analizează în prezent consumul centrelor de date și intenționează să publice informații actualizate în cursul acestui an.
Nu este clar dacă rezultatele vor include date pentru fiecare regiune, consumul din zilele foarte calde și diferențele dintre apa folosită din rețeaua publică și cea provenită din alte surse.
O statistică națională generală ar putea să nu răspundă tuturor întrebărilor ridicate de actuala controversă.
Organizațiile de mediu cer informații despre fiecare bazin de alimentare și fiecare sistem local.
Ele susțin că publicul trebuie să știe câtă apă folosesc marile instalații în zonele în care apar deja restricții, scăderi de presiune sau proiecte costisitoare pentru dezvoltarea unor surse noi.
Paul Murphy cere un audit și reducerea consumului
Deputatul People Before Profit Paul Murphy a cerut un audit complet al consumului de apă al centrelor de date.
El susține că statul nu poate amenința gospodăriile cu amenzi pentru folosirea furtunurilor fără să prezinte date clare despre marii consumatori comerciali.
Murphy cere ca analiza să arate consumul regional, creșterea din timpul perioadelor calde și influența asupra cantității disponibile pentru locuințe.
Deputatul solicită și reducerea temporară a apei furnizate centrelor de date pe durata valului de căldură.
Aceste propuneri reprezintă poziția People Before Profit și nu au fost adoptate de Guvern sau de Uisce Éireann.
Nu există în prezent o decizie prin care alimentarea centrelor de date să fie limitată în cadrul ordinului de conservare.
Interdicția se aplică utilizărilor neesențiale ale furtunurilor de către gospodării și de către companii atunci când apa nu este folosită în activitatea comercială propriu-zisă.
Centrele de date plătesc pentru apa folosită
Centrele de date conectate la rețeaua publică sunt clienți comerciali și plătesc pentru apa consumată.
Plata facturii nu elimină însă discuția despre disponibilitatea resursei în perioadele de secetă.
Apa tratată nu poate fi produsă în cantități nelimitate într-un anumit loc și într-un anumit moment.
Stațiile de tratare au o capacitate maximă, iar rezervele trebuie să acopere locuințele, spitalele, școlile, fermele și activitățile economice.
Din acest motiv, întrebarea nu este doar cine plătește apa, ci și ce utilizări trebuie prioritizate atunci când sistemul se află sub presiune.
Lipsa de transparență alimentează suspiciunile
Nu există deocamdată dovezi publice că centrele de date au provocat interdicția folosirii furtunurilor.
Uisce Éireann spune că măsura a devenit necesară după creșterea puternică a consumului casnic și folosirea apei pentru grădini, piscine, spălarea mașinilor și alte activități exterioare.
Datele arată că, în Greater Dublin Area, cererea zilnică a urcat cu aproximativ 50 de milioane de litri peste media anului.
În absența unor informații regionale complete despre centrele de date, publicul nu poate însă verifica ce contribuție au avut marii consumatori comerciali în aceeași perioadă.
Această lipsă de transparență permite apariția unor afirmații exagerate, dar și a suspiciunii că sectorul primește un tratament preferențial.
Publicarea unor cifre clare ar putea confirma poziția Uisce Éireann potrivit căreia impactul este redus sau ar putea arăta că în anumite zone este nevoie de reguli mai stricte.
Apa și electricitatea sunt legate
Discuția nu poate fi redusă la ideea că un centru bun folosește puțină apă, iar unul rău folosește multă.
Răcirea cu apă poate reduce cantitatea de electricitate necesară pentru menținerea serverelor la temperatura potrivită.
Un sistem care evită apa poate consuma mai multă energie, ceea ce poate crește emisiile și presiunea asupra rețelei electrice.
Centrele de date folosesc deja o proporție foarte mare din electricitatea Irlandei.
În 2025, acestea au consumat aproximativ 23% din energia electrică națională, aproape cât toate locuințele luate împreună.
Autoritățile trebuie astfel să evite mutarea problemei de la apă către electricitate sau invers.
Evaluarea trebuie să țină cont de consumul total de resurse, amplasarea centrului, tehnologia folosită, sursa energiei și capacitatea infrastructurii locale.
O dezbatere care va continua
Actuala interdicție a adus consumul de apă al centrelor de date dintr-o discuție tehnică într-o controversă publică.
Pentru gospodării, mesajul este simplu și vizibil: furtunurile trebuie puse deoparte, iar încălcările pot atrage amenzi.
Pentru sectorul centrelor de date, imaginea este mult mai puțin clară.
Există estimări vechi, raportări incomplete și declarații oferite separat de companii, dar nu un tablou actualizat care să arate consumul total, regional și din perioadele de vârf.
Este posibil ca ponderea națională să fie într-adevăr redusă.
Este la fel de posibil ca unele centre să aibă o influență mai importantă în anumite sisteme locale, în special în zilele în care temperaturile și cererea cresc simultan.
Până la publicarea unor date complete, afirmația că centrele de date consumă o parte uriașă din apa Irlandei nu poate fi demonstrată.
Nici asigurarea generală că impactul este nesemnificativ nu poate fi verificată suficient de către public.
Controversa nu privește, așadar, doar cantitatea de apă folosită.
Ea privește și dreptul oamenilor de a afla cum este împărțită o resursă esențială într-o perioadă în care lor li se cere să consume mai puțin.
