În penitenciarele irlandeze se aflau, la 30 septembrie 2026, 5.480 de persoane, dintre care 4.477 s-au declarat de naționalitate irlandeză. Diferența, de 1.003 persoane, reprezintă aproximativ 18% din total, arată datele prezentate de ministrul Justiției, Jim O’Callaghan, în Parlament. Cifra este apropiată de una din cinci persoane aflate în detenție și a reaprins discuțiile despre supraaglomerarea închisorilor și transferul deținuților în alte state.
Informațiile au fost prezentate în Dáil Éireann, la 7 octombrie, ca răspuns la o întrebare adresată de deputatul George Lawlor, din comitatul Wexford. Acesta a cerut numărul persoanelor cu cetățenie irlandeză și străină din penitenciare, împreună cu o defalcare după fiecare țară de cetățenie.
Răspunsul ministrului a evidențiat însă o limitare importantă a statisticilor disponibile. Irish Prison Service înregistrează naționalitatea comunicată de fiecare persoană aflată în custodie, dar nu consemnează în mod obișnuit cetățenia verificată prin documente. Prin urmare, cele 1.003 persoane rezultate din diferență nu pot fi prezentate ca o evidență administrativă exactă a cetățenilor străini aflați în închisorile irlandeze.
Distincția este relevantă inclusiv pentru persoanele cu cetățenie dublă. Un deținut poate avea mai multe cetățenii, în timp ce rubrica privind naționalitatea declarată reflectă informația oferită sistemului penitenciar. De asemenea, totalul persoanelor aflate în custodie nu trebuie confundat cu numărul celor condamnați definitiv: în penitenciare se găsesc și persoane reținute în așteptarea procesului sau a soluționării cauzei.
Proporția de aproximativ 18% este asemănătoare celei comunicate pentru noiembrie 2025. Comparativ cu noiembrie 2019, ponderea persoanelor care declară o altă naționalitate a crescut cu aproximativ trei puncte procentuale, a spus ministrul. El a atras însă atenția că, în aceeași perioadă, a crescut și ponderea persoanelor fără naționalitate irlandeză în populația generală.
Conform estimărilor Central Statistics Office citate de Jim O’Callaghan, persoanele de altă naționalitate reprezentau aproximativ 16,3% din populația Irlandei în august 2026, după o creștere de aproape patru puncte procentuale față de 2019. Diferența dintre 18% în penitenciare și 16,3% în populație nu poate fi interpretată singură drept o măsură a riscului de infracționalitate, pentru că cele două categorii au structuri de vârstă diferite și sunt alcătuite după criterii statistice distincte.
În același timp, ministrul a recunoscut că informațiile despre cetățenia deținuților ar putea fi mai precise. El a anunțat intenția de a utiliza un identificator unic pentru persoanele care intră în contact cu instituțiile sistemului de justiție penală, măsură care ar trebui să faciliteze corelarea datelor deținute de autorități.
Dezbaterea s-a concentrat și asupra lipsei locurilor în penitenciare. Potrivit ministrului, la data discuției parlamentare sistemul funcționa la 114% din capacitatea oficială. Cu alte cuvinte, numărul persoanelor încarcerate depășea spațiile prevăzute pentru cazare, ceea ce pune presiune asupra personalului, condițiilor de detenție și programelor de reabilitare.
George Lawlor a propus analizarea mai atentă a posibilităților ca persoanele condamnate în Irlanda, dar originare din alte state, să își execute restul pedepsei în țările de origine, acolo unde legea și acordurile internaționale permit acest lucru. În opinia deputatului, măsura ar putea reduce presiunea asupra penitenciarelor și, în anumite situații, ar putea facilita accesul deținuților la sprijin familial și servicii de reintegrare.
Jim O’Callaghan a răspuns că autoritățile folosesc deja proceduri de îndepărtare din Irlanda a unor cetățeni străini care se apropie de încheierea pedepsei. El a precizat că a cerut Irish Prison Service și Garda să identifice situațiile în care aceste măsuri sunt legal posibile și potrivite. Ministrul nu a oferit, în acel schimb parlamentar, o statistică definitivă privind numărul persoanelor îndepărtate în 2026.
Există însă o diferență juridică importantă între îndepărtarea unei persoane din Irlanda și transferul unui condamnat pentru executarea pedepsei într-un alt stat. Prima măsură privește dreptul persoanei de a rămâne pe teritoriul Irlandei și trebuie să respecte normele aplicabile. A doua presupune proceduri distincte și cooperarea între state, iar simpla existență a unei alte cetățenii nu duce automat la transfer.
Ministrul a arătat că, în general, sprijină cererile de transfer atunci când condițiile legale sunt îndeplinite, dar că există cazuri în care executarea pedepsei în Irlanda rămâne necesară. A oferit drept exemplu persoane condamnate pentru omor la închisoare pe viață, pentru care supravegherea de către instituțiile irlandeze poate avea o importanță deosebită.
Datele prezentate nu includ o listă actualizată pe fiecare naționalitate. Prin urmare, ele nu permit stabilirea numărului de cetățeni români aflați în penitenciarele Irlandei la 30 septembrie 2026. Nici nu arată ce proporție dintre persoanele înregistrate ca fiind de altă naționalitate se află în detenție preventivă, ce infracțiuni li se impută sau câte au dreptul legal la transfer.
Dincolo de dezbaterea politică, cifrele descriu două probleme care trebuie analizate separat: presiunea reală asupra capacității penitenciarelor și nevoia unor statistici mai exacte despre persoanele aflate în custodia statului. Soluțiile privind transferul condamnaților, executarea pedepselor și siguranța publică nu pot fi stabilite doar pe baza naționalității declarate.
