Absenteismul școlar a devenit mai frecvent în Irlanda decât înaintea pandemiei, iar peste o cincime dintre elevii din învățământul primar și secundar lipsesc cel puțin 20 de zile într-un an școlar, nivel considerat absenteism cronic. O nouă analiză a Economic and Social Research Institute arată că problema nu este distribuită uniform: copiii din familii dezavantajate, cei cu dizabilități și cei care trec prin dificultăți emoționale sau evenimente grave în familie sunt mult mai expuși.
Cercetarea folosește date din studiul longitudinal Growing Up in Ireland și compară două generații de copii născuți la zece ani distanță, în 1998 și 2008. Analiza urmărește perioada în care copiii aveau între nouă și 13 ani și permite cercetătorilor să compare experiențele elevilor înainte și după schimbările produse în jurul pandemiei. Cele două generații cuprind împreună aproape 20.000 de copii, chiar dacă nu toți se aflau la vârsta relevantă pentru fiecare etapă a analizei.
Concluzia principală este că elevii lipsesc acum mai mult de la școală decât cei de aceeași vârstă din generația anterioară. Tendința observată în Irlanda este similară celei raportate și în alte țări după pandemie, însă cercetătorii au încercat să identifice factorii care explică de ce anumite categorii de copii sunt afectate mai puternic.
Una dintre schimbările importante este creșterea dificultăților socio-emoționale în rândul copiilor și adolescenților. ESRI constată că aceste probleme sunt mai frecvente decât în urmă cu aproximativ un deceniu și că au contribuit semnificativ la creșterea absențelor. În același timp, atitudinea negativă față de școală a devenit un indicator mai puternic al absenteismului: copiii cărora nu le place școala tind să lipsească mai mult decât înainte.
Situația economică și familială are, de asemenea, un rol important. Ratele de absență sunt mai ridicate în familiile în care părinții nu lucrează sau ocupă locuri de muncă necalificate, în familiile care se confruntă cu dificultăți financiare și în cele cu un singur părinte. Elevii din școlile DEIS, programul irlandez destinat unităților de învățământ care deservesc comunități dezavantajate, înregistrează la rândul lor niveluri mai mari de absenteism, în mare parte din cauza concentrării problemelor socio-economice în aceste zone.
Copiii cu dizabilități sunt mult mai predispuși să lipsească de la școală decât colegii lor. Același lucru este valabil pentru cei care trec prin evenimente dificile, precum un deces în familie sau probleme de dependență în locuința în care trăiesc. Aceste rezultate indică faptul că absențele repetate nu pot fi explicate doar prin comportamentul elevului sau prin disciplina școlară, ci sunt adesea legate de situații mai complexe din viața copilului.
Studiul identifică și o legătură între rutina de acasă și prezența la școală. Copiii tind să lipsească mai mult atunci când nu există o rutină stabilă privind ora de culcare sau micul dejun. Cercetătorii au observat, de asemenea, rate mai mari de absență în familiile în care părinții folosesc mai frecvent o abordare dură, de exemplu țipând la copil în loc să îi explice o problemă.
Școala însă poate influența direct situația. Unitățile de învățământ în care elevii sunt implicați mai mult în luarea deciziilor tind să aibă rate mai mici de absenteism. Relațiile negative dintre profesori și elevi sau între colegi sunt asociate, în schimb, cu o prezență mai slabă.
Emer Smyth, coautoare a raportului, consideră că școlile pot îmbunătăți prezența prin construirea unei relații mai pozitive a elevilor cu școala, implicarea lor mai mare și reducerea interacțiunilor negative cu profesorii și colegii. Anna Moya, de asemenea coautoare, atrage atenția că legătura puternică dintre dezavantajul socio-economic și absenteism arată că măsurile din educație trebuie susținute de politici mai ample împotriva sărăciei în rândul copiilor.
Raportul recomandă și servicii de sprijin pentru sănătatea mintală și pentru părinți, în special pentru familiile care trec prin perioade dificile. Pentru sistemul de educație irlandez, problema este importantă deoarece absențele repetate acumulate de-a lungul anilor pot afecta progresul școlar și pot accentua diferențele deja existente între copiii proveniți din medii sociale diferite.
