Documentul arată că exploatarea copiilor pentru activități criminale este în prezent una dintre cele mai mari preocupări pentru organizațiile și instituțiile care lucrează cu minori vulnerabili în Irlanda.
Raportul avertizează asupra unui nivel ridicat de culpabilizare a copiilor implicați în infracțiuni, deși aceștia pot fi victime ale recrutării, presiunilor și controlului exercitat de grupări criminale.
Una dintre principalele probleme identificate este riscul ca un copil obligat sau manipulat să transporte droguri, să vândă substanțe ilegale, să participe la furturi sau la alte activități criminale să fie privit pur și simplu ca autor al infracțiunii.
În realitate, potrivit legislației privind traficul de persoane, forțarea unei persoane să participe la activități criminale reprezintă o formă de exploatare.
În cazul copiilor, definiția traficului este și mai largă decât în cazul adulților.
Potrivit definiției utilizate de Națiunile Unite, recrutarea, transportarea, adăpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatării poate constitui trafic de persoane.
În cazul minorilor nu este necesar să se demonstreze același tip de constrângere sau înșelăciune cerut în anumite situații în cazul victimelor adulte.
Raportul Irish Human Rights and Equality Commission a fost realizat în cursul acestui an și se bazează atât pe cercetarea documentelor existente, cât și pe interviuri cu 22 de persoane și organizații din instituții publice, organisme europene și internaționale și organizații ale societății civile.
Cei consultați au indicat exploatarea copiilor de către grupările implicate în traficul de droguri drept una dintre cele mai importante probleme emergente.
Un participant la cercetare a descris criminalitatea forțată drept probabil cea mai mare zonă în care va crește exploatarea copiilor.
Raportul arată că au fost identificate cazuri în care copii de numai opt ani erau atrași în activități legate de rețele de droguri.
În unele situații, recrutarea este făcută chiar de adolescenți mai mari.
Copiii pot fi atrași treptat în rețele, inițial prin bani, cadouri, statut social sau sentimentul de apartenență la un grup.
Ulterior, ieșirea din astfel de rețele poate deveni foarte dificilă.
Raportul menționează teama de represalii, presiunea exercitată de grupurile criminale, lipsa sprijinului familial și statutul pe care apartenența la rețea îl poate oferi unui copil printre cei de aceeași vârstă.
Unul dintre cele mai serioase avertismente privește modul în care sunt percepuți acești copii după ce sunt prinși de autorități.
Autorii spun că există un risc ridicat ca minorii exploatați pentru criminalitate să fie identificați în primul rând ca suspecți sau infractori și abia ulterior, sau deloc, ca victime ale traficului.
Raportul afirmă că nivelul de culpabilizare a victimelor în astfel de cazuri este extrem de problematic.
Copiii implicați în activități criminale tind să fie judecați mai sever pentru comportamentul lor decât minorii exploatați prin alte forme de trafic, cum ar fi exploatarea sexuală sau munca forțată.
Această perspectivă poate ascunde procesul prin care copilul a fost recrutat și manipulat.
Autorii avertizează că unele instituții ale statului continuă să aibă dificultăți în a accepta că recrutarea și manipularea copiilor pentru activități criminale reprezintă atât abuz asupra copilului, cât și trafic de persoane.
Problema este importantă inclusiv pentru modul în care Garda, serviciile sociale și instanțele reacționează atunci când întâlnesc un minor implicat în infracțiuni.
Dacă exploatarea nu este identificată de la început, copilul poate ajunge în sistemul penal fără să primească protecția și serviciile la care ar avea dreptul ca victimă.
Raportul arată și o discrepanță majoră în datele oficiale privind copiii traficați în Irlanda.
În 2025 au fost identificați oficial 18 minori victime ale traficului de persoane.
Niciunul dintre acești copii nu era născut în Irlanda.
Majoritatea au fost identificați de personalul International Protection Office, instituția unde sunt depuse cererile de protecție internațională.
Autorii raportului spun însă că absența totală a copiilor irlandezi din statisticile oficiale nu înseamnă că aceștia nu sunt exploatați.
Din contră, documentul consideră că situația indică o problemă de identificare a victimelor crescute sau născute în Irlanda.
Raportul compară situația cu datele din alte țări.
În Regatul Unit, aproximativ 78% dintre copiii identificați ca victime ale traficului sunt cetățeni britanici.
La nivelul Uniunii Europene, aproximativ 81% dintre copiii identificați ca victime sunt cetățeni ai Uniunii, iar 88% dintre aceștia ar fi fost exploatați chiar în propria țară.
Aceste cifre sugerează că traficul de copii nu este o problemă limitată la migrație sau la persoane aduse din alte state.
Copiii pot fi recrutați și exploatați în comunitățile în care s-au născut și au crescut.
Raportul identifică mai multe categorii de minori cu risc ridicat.
Printre acestea se numără copiii migranți, cei aflați în sistemul de protecție, copiii proveniți din familii afectate de sărăcie și lipsă de sprijin și cei ale căror familii au legături cu rețele criminale.
Un rol tot mai important îl joacă și internetul.
Raportul avertizează că rețelele criminale folosesc platformele digitale și rețelele sociale pentru identificarea, contactarea și recrutarea copiilor.
Printre platformele menționate se află Snapchat, TikTok și chiar Roblox, platformă foarte populară în rândul copiilor.
Autorii spun că ritmul rapid în care evoluează tehnologia face ca grupările criminale să se adapteze mai repede decât sistemele de protecție.
Din acest motiv, este nevoie de cercetări suplimentare privind modul în care copiii sunt recrutați online și de o pregătire mai bună a profesioniștilor care lucrează cu minorii.
Traficul de copii nu se limitează la exploatarea criminală.
Raportul enumeră și exploatarea sexuală, munca forțată, cerșetoria forțată, căsătoriile forțate și, în cazuri extreme, exploatarea pentru prelevarea de organe.
Totuși, criminalitatea forțată este evidențiată drept una dintre zonele în care riscul de creștere este cel mai mare.
Irish Human Rights and Equality Commission formulează 43 de recomandări pentru îmbunătățirea răspunsului statului.
Acestea acoperă modificări legislative, identificarea victimelor, protecția copiilor, investigarea și urmărirea penală a traficanților, prevenția, cooperarea dintre instituții și colectarea mai bună a datelor.
Una dintre recomandările principale este crearea unui mecanism de identificare și trimitere a copiilor către servicii specializate care să pornească în primul rând de la protecția copilului, nu de la suspiciunea de criminalitate.
Raportul cere și aplicarea consecventă a definiției legale a traficului de copii în toate instituțiile statului.
În plus, sunt recomandate investiții mai mari în formarea polițiștilor, asistenților sociali și altor profesioniști care pot intra în contact cu minorii exploatați.
Autorii cer și programe mai bune de educație digitală, astfel încât atât copiii, cât și adulții care lucrează cu ei să poată recunoaște metodele folosite de rețelele criminale pentru recrutare online.
Problema nu este doar una teoretică.
Garda recunoaște oficial criminalitatea forțată ca formă de trafic de persoane, alături de exploatarea sexuală, exploatarea prin muncă și alte forme de abuz.
Autoritățile spun că victimele pot fi forțate inclusiv să cultive droguri sau să le vândă pentru grupări criminale.
Noul raport avertizează însă că existența acestei definiții în lege nu garantează automat că un copil prins într-o astfel de situație va fi recunoscut ca victimă.
Pentru autorii documentului, principala schimbare necesară este una de perspectivă: atunci când un copil apare în fața poliției după ce a fost implicat într-o infracțiune, întrebarea nu ar trebui să fie doar ce a făcut, ci și cine l-a recrutat, cine îl controlează și cine profită de pe urma comportamentului său.
În caz contrar, avertizează raportul, statul riscă să pedepsească exact copiii pe care ar trebui să îi protejeze.
