HSE a deschis o investigație după apariția în mediul online a unei filmări în care o femeie în vârstă, diagnosticată cu demență, pare să fie tratată lipsit de respect de un angajat al University Hospital Limerick.
Femeia, Ita Tobin, avea 83 de ani și era internată la spital pentru un posibil atac de cord atunci când ar fi fost realizată filmarea. Familia sa crede că incidentul a avut loc la sfârșitul lunii mai sau începutul lunii iunie 2024.
Ita Tobin a murit ulterior, din cauze naturale, într-un centru de îngrijire, pe 23 august 2025. Înregistrarea nu are legătură cu moartea sa și a devenit publică abia în august 2026, la scurt timp după împlinirea unui an de la deces.
Familia spune că existența imaginilor i-a fost necunoscută până când una dintre rude a observat videoclipul distribuit pe rețelele sociale.
Filmarea fusese făcută cu telefonul mobil de un alt pacient aflat în salon.
În imagini, Ita Tobin îi cere unui angajat al spitalului o ceașcă de ceai. I se răspunde că a primit deja ceai, iar în timpul conversației angajatul îi spune femeii că este „nebună”.
Într-un alt moment, femeia întreabă ce mâncare se află pe masa din fața patului, iar răspunsul primit este, în esență, că poate vedea singură și că nu ar trebui să întrebe.
Pentru familia pacientei, modul în care aceasta este tratată în filmare este cu atât mai greu de acceptat cu cât femeia suferea de demență și putea uita foarte repede lucruri care tocmai se întâmplaseră.
Fiica sa, Aisling Hogan, a declarat că familia a fost profund afectată de imagini și că vrea să afle exact ce s-a întâmplat, cine era angajatul implicat și ce măsuri au fost luate sau urmează să fie luate.
Familia a solicitat explicații atât din partea HSE, cât și a Health Information and Quality Authority, instituția care supraveghează standardele de calitate și siguranță din sistemul irlandez de sănătate.
De asemenea, rudele au contactat-o pe ministrul Sănătății, Jennifer Carroll MacNeill.
HSE Mid West a transmis că imaginile sunt profund îngrijorătoare, iar comportamentul surprins în înregistrare este complet inacceptabil și se află mult sub standardele de demnitate, respect și compasiune la care fiecare pacient are dreptul.
În momentul apariției cazului, HSE a precizat însă că mai trebuie stabilite oficial locul exact, data și toate împrejurările incidentului.
Odată identificat serviciul în care s-a produs incidentul, cazul urmează să fie analizat conform procedurilor HSE privind siguranța pacienților și gestionarea incidentelor.
Familia cere răspunsuri
Pentru rudele Itei Tobin, problema nu se rezumă doar la câteva replici nepotrivite surprinse într-un videoclip.
Aisling Hogan a explicat că mama sa fusese o femeie inteligentă și activă în comunitatea locală înainte ca demența să îi afecteze treptat memoria și capacitatea de a se orienta.
Fiica femeii a spus că imaginile au fost extrem de greu de urmărit, mai ales pentru că au apărut imediat după comemorarea primului an de la moartea mamei sale.
Familia insistă că vrea să știe dacă incidentul a fost unul izolat și, mai ales, dacă modul în care femeia a fost tratată în acel moment a fost observat sau raportat de alți membri ai personalului.
Rudele vor și explicații privind statutul angajatului surprins în filmare și eventualele măsuri disciplinare, însă HSE nu a oferit public asemenea detalii în timp ce investigația este în desfășurare.
Conducerea spitalului s-a întâlnit între timp cu familia
Cazul a avut și o evoluție după apariția inițială a imaginilor.
Vineri, 28 august, Ian Carter, director executiv pentru serviciile spitalicești și pentru persoanele vârstnice din cadrul HSE Mid West, s-a întâlnit la University Hospital Limerick cu membrii familiei Itei Tobin.
La întâlnire au participat fiica femeii, Aisling Hogan, și doi dintre nepoții acesteia.
După discuții, familia a descris întâlnirea drept una pozitivă, însă investigația nu este încheiată.
Rudele continuă să aștepte concluziile oficiale privind circumstanțele incidentului și eventualele măsuri care vor fi luate.
De ce comportamentul este deosebit de problematic în cazul unui pacient cu demență
Demența poate afecta memoria, orientarea, limbajul și capacitatea unei persoane de a înțelege ceea ce se întâmplă în jurul său.
Un pacient poate repeta aceeași întrebare de mai multe ori, poate uita că a mâncat sau că a băut ceva cu câteva minute înainte ori poate avea nevoie ca lucrurile din jur să îi fie explicate în mod repetat.
Din acest motiv, îngrijirea persoanelor cu demență presupune răbdare și o comunicare adaptată stării pacientului.
O întrebare repetată nu reprezintă neapărat un comportament dificil sau provocator, ci poate fi chiar o consecință directă a bolii.
Tocmai de aceea HSE a subliniat în reacția sa că pacienții au dreptul la demnitate, respect și îngrijire bazată pe compasiune, indiferent de starea lor medicală sau de dificultățile de comunicare.
Pentru pacienții vulnerabili, modul în care personalul vorbește și reacționează poate deveni o parte la fel de importantă a îngrijirii precum tratamentul medical propriu-zis.
Un caz care ridică întrebări mai largi despre protecția pacienților vulnerabili
Filmarea provoacă inevitabil și o întrebare mai dificilă: ce se întâmplă atunci când un pacient nu este în măsură să reclame singur felul în care este tratat?
În cazul Itei Tobin, incidentul a devenit cunoscut familiei doar pentru că un alt pacient a înregistrat interacțiunea, iar videoclipul a ajuns pe internet mai bine de un an mai târziu.
Fără acea filmare, este posibil ca rudele să nu fi aflat niciodată despre episod.
Pentru persoanele cu demență severă, dizabilități cognitive sau alte afecțiuni care le limitează capacitatea de comunicare, protecția depinde în mare măsură de standardele profesionale ale personalului, de supravegherea din spitale și de disponibilitatea altor angajați de a semnala eventualele abuzuri sau comportamente nepotrivite.
Investigația HSE trebuie acum să stabilească exact ce s-a întâmplat la University Hospital Limerick, cine a fost implicat și dacă sunt necesare măsuri suplimentare pentru ca asemenea situații să nu se repete.
Pentru familia Itei Tobin, însă, concluziile vor veni prea târziu pentru a mai schimba experiența prin care a trecut mama lor. Ceea ce își doresc acum este ca incidentul să fie clarificat și ca alți pacienți vulnerabili să nu ajungă în aceeași situație.
