Autoritățile irlandeze analizează posibilitatea unor intervenții mai ferme asupra familiilor adolescenților implicați în mod repetat în infracțiuni, inclusiv măsuri prin care părinții ar putea fi obligați să participe la programe de consiliere sau sprijin parental.
Discuția a căpătat o nouă amploare după mai multe incidente grave în care au fost implicați adolescenți și pe fondul îngrijorărilor legate de un grup relativ redus de tineri care ajung să comită un număr disproporționat de mare de infracțiuni.
Estimările prezentate anterior în cadrul strategiei irlandeze pentru justiția juvenilă indică existența a aproximativ 1.000 de copii și adolescenți care pot fi considerați infractori prolifici. Aceștia ar putea fi responsabili pentru aproximativ jumătate din totalul infracțiunilor comise de tineri în Irlanda.
Este însă vorba despre cazurile cele mai dificile ale sistemului, nu despre delincvența juvenilă în ansamblu. Mulți dintre acești adolescenți sunt deja cunoscuți mai multor servicii publice și provin din situații familiale și sociale complexe. Abandonul școlar, sărăcia, consumul de droguri, problemele de comportament, influența grupurilor criminale și lipsa unei structuri familiale stabile se pot suprapune în aceleași cazuri.
Presiune pentru implicarea mai mare a părinților
Una dintre întrebările revenite în centrul dezbaterii publice este în ce măsură trebuie responsabilizați părinții atunci când un copil continuă să comită infracțiuni.
Ministrul Justiției, Jim O'Callaghan, a recunoscut recent că problema rolului părinților trebuie analizată, dar a avertizat că situațiile nu sunt întotdeauna simple. Există părinți care încearcă să-și controleze copiii și nu reușesc, inclusiv pentru că adolescenții au probleme foarte grave de comportament sau pentru că familia însăși se confruntă cu dificultăți majore.
În paralel, în Irlanda se discută despre posibilitatea unei folosiri mai sistematice a măsurilor prin care familia este inclusă direct în intervenția autorităților.
O variantă ar putea însemna ca părinții adolescenților care comit în mod repetat infracțiuni să fie obligați să participe la consiliere, programe de parenting sau alte forme de sprijin concepute pentru a schimba situația din familie și comportamentul copilului.
Ideea nu ar însemna automat pedepsirea părinților pentru faptele copiilor lor. Accentul ar putea fi pus mai degrabă pe obligarea acestora să coopereze cu serviciile sociale și cu programele destinate prevenirii recidivei.
Legea irlandeză permite deja sancționarea părinților în anumite situații
Irlanda are, de fapt, de peste două decenii instrumente juridice prin care un judecător poate interveni și asupra părinților unui copil condamnat.
Children Act 2001 permite instanței, în anumite condiții, să emită un ordin de supraveghere parentală dacă judecătorul consideră că refuzul deliberat al părinților de a avea grijă de copil sau de a-l controla a contribuit la comportamentul infracțional al acestuia.
Instanța poate, de asemenea, în anumite împrejurări, să dispună ca părintele sau tutorele să plătească despăgubiri.
Problema este că asemenea măsuri sunt folosite relativ rar.
În ultimele săptămâni, politicieni irlandezi au cerut chiar sancțiuni financiare pentru părinții care nu fac niciun efort real pentru a-și controla copiii.
Irlanda încearcă în primul rând să-i scoată pe copii din circuitul infracțional
Politica oficială a statului irlandez rămâne orientată în primul rând spre prevenție și intervenție timpurie.
Youth Diversion Projects sunt acum disponibile la nivel național și lucrează cu copii și adolescenți care au comis infracțiuni sau prezintă un risc ridicat de a ajunge în sistemul penal.
Programele nu se limitează la discuții cu adolescentul. În tot mai multe cazuri sunt implicate familia, școala, Garda, lucrătorii pentru tineret și alte servicii publice.
Finanțarea pentru sistemul de justiție juvenilă a crescut puternic în ultimii ani, ajungând la 43 de milioane de euro pentru 2026.
Statul a extins și intervenția asupra copiilor mai mici. Programele pot lucra cu copii cu vârste între 8 și 11 ani atunci când există indicii că aceștia riscă să intre ulterior în contact cu Garda din cauza comportamentului antisocial sau infracțional.
Ideea este ca intervenția să aibă loc înainte ca un copil să acumuleze condamnări și să intre într-un cerc din care devine din ce în ce mai dificil să fie scos.
Un grup mic provoacă însă probleme foarte mari
Deși cazurile grave primesc multă atenție publică, datele Ministerului Justiției arată că numărul copiilor care ajung anual în atenția Garda Youth Diversion Programme nu a crescut în același ritm cu populația adolescentă.
În ultimii ani, aproximativ 8.000 de copii pe an au intrat în atenția programului.
Autoritățile susțin că acest lucru indică o scădere, raportată la populație, a infracționalității juvenile.
Problema majoră rămâne însă grupul mult mai mic de adolescenți care comit infracțiuni în mod repetat și care nu răspund programelor obișnuite de prevenție.
În dezbaterile din Oireachtas s-a estimat că aproximativ 1.000 de tineri ar putea intra în această categorie și că ei ar putea fi responsabili pentru aproximativ jumătate din infracțiunile comise de minori.
Pentru autorități, aceștia reprezintă cazurile cele mai complicate deoarece, de multe ori, un singur serviciu public nu poate rezolva problema.
Copiii recrutați de grupările criminale reprezintă o problemă separată
O parte dintre tinerii aflați în situații vulnerabile sunt atrași sau chiar constrânși să participe la activitățile unor grupări criminale.
Cercetările realizate în cadrul proiectului Greentown au arătat că rețelele criminale pot folosi bani, statut social, datorii, presiuni sau amenințări pentru a atrage copii în activități ilegale.
Estimările proiectului indicau aproximativ 1.000 de copii implicați sau aflați în pericol de a fi atrași în asemenea rețele.
Irlanda a introdus între timp și o infracțiune separată pentru adulții care determină sau încurajează un copil să comită infracțiuni. Pentru cele mai grave cazuri, pedeapsa poate ajunge la cinci ani de închisoare.
Măsura încearcă să schimbe și perspectiva asupra fenomenului: un adolescent care transportă droguri, fură mașini sau participă la alte infracțiuni poate fi în același timp autorul unei fapte și un copil exploatat de adulți.
Modelul britanic este urmărit cu atenție
Dezbaterea din Irlanda are loc în momentul în care Anglia și Țara Galilor pregătesc măsuri mai dure privind responsabilitatea părinților.
Autoritățile britanice vor să extindă folosirea așa-numitelor „parenting orders”, prin care instanțele pot obliga părinții să participe la programe de consiliere, educație parentală sau alte intervenții atunci când copiii lor comit infracțiuni.
Nerespectarea ordinelor poate duce la sancțiuni.
Acest model este analizat și în contextul irlandez, însă orice schimbare ar trebui să țină cont de faptul că responsabilitatea parentală reprezintă doar una dintre componentele problemei.
În multe dintre cele mai grave cazuri, autoritățile au deja de-a face cu familii vulnerabile, copii care au abandonat școala, adolescenți aflați în îngrijirea statului sau tineri asupra cărora părinții au foarte puțin control.
Prin urmare, provocarea pentru Irlanda nu este doar găsirea unei metode de a-i obliga pe părinți să intervină, ci și găsirea unei intervenții eficiente atunci când părinții încearcă deja și nu mai reușesc să-și controleze copilul.
Dezbaterea privind consilierea obligatorie și responsabilitatea parentală este astfel doar o parte dintr-o problemă mai amplă: cum poate fi oprit acel grup relativ mic de adolescenți care ajunge să comită infracțiuni în mod repetat înainte ca această conduită să devină un mod de viață.
