Analiza arată că, deși în ultimii ani au fost introduse politici și proceduri mai clare pentru prevenirea și raportarea bullying-ului, există încă diferențe mari între modul în care informațiile sunt colectate, raportate și comparate între școli.
Autorii spun că lipsa unor date uniforme face mai dificilă identificarea tendințelor și a grupurilor care au nevoie de intervenții suplimentare.
Raportul subliniază că elevii din medii marginalizate și minoritare sunt mai vulnerabili la comportamente de bullying.
Printre categoriile menționate se află elevii proveniți din familii cu venituri mai mici, copiii și adolescenții din familii de migranți și elevii care nu se conformează normelor tradiționale de gen.
Cercetările anterioare arată și că elevii cu dizabilități sau cerințe educaționale speciale raportează mai frecvent experiențe negative și pot avea un risc mai ridicat de excludere socială sau hărțuire.
Una dintre problemele identificate de cercetători este că bullying-ul poate fi măsurat în moduri foarte diferite.
De exemplu, un copil poate răspunde că nu a fost „bullying-uit” atunci când este întrebat direct, dar poate recunoaște că a fost exclus, insultat, lovit sau luat în râs atunci când întrebarea este formulată în termeni concreți.
Un studiu ESRI publicat anterior a arătat că doar 8% dintre copiii de 13 ani au spus că au fost victime ale bullying-ului în ultimele trei luni atunci când au fost întrebați direct.
Când au primit însă o listă concretă de comportamente, 62% au spus că au trecut prin cel puțin una dintre aceste experiențe cel puțin o dată, iar 37% au raportat că asemenea situații s-au repetat.
Această diferență este importantă pentru școli și pentru autorități.
Dacă elevii nu descriu anumite experiențe drept bullying, există riscul ca o parte importantă a fenomenului să nu ajungă niciodată în statisticile oficiale.
Aceeași cercetare a constatat că doar aproximativ patru din zece copii de 13 ani care trec prin comportamente asociate bullying-ului spun unui adult ce li s-a întâmplat.
Actuala politică națională, Cineáltas, cere școlilor să trateze și să raporteze incidentele de bullying la nivelul unității de învățământ.
Planul pune accent pe prevenție, participarea elevilor, pregătirea personalului și sprijin suplimentar pentru grupurile considerate mai vulnerabile, inclusiv elevii LGBTQ+, copiii cu dizabilități și cei din familii migrante.
Problema identificată acum este că datele colectate la nivelul școlilor nu oferă întotdeauna o imagine suficient de comparabilă la nivel național.
Autorii raportului susțin că este nevoie de un sistem mai coerent de monitorizare, astfel încât autoritățile să poată vedea dacă măsurile luate funcționează și în ce zone sau grupuri apar cele mai multe probleme.
Acest lucru ar permite și o distribuire mai eficientă a resurselor.
De exemplu, dacă datele arată că într-o anumită categorie de școli sau într-un anumit grup de elevi apare constant un nivel mai ridicat de bullying, Departamentul Educației ar putea direcționa acolo mai multă pregătire pentru profesori, programe de prevenție și servicii de sprijin.
Cercetările recente indică și o legătură importantă între climatul din școală și percepția elevilor asupra bullying-ului.
Un studiu publicat în 2026, bazat pe date de la peste 2.200 de elevi irlandezi de aproximativ 14 și 17 ani, a constatat că mediul școlar, calitatea predării și relațiile dintre elevi și profesori pot influența semnificativ modul în care bullying-ul este perceput și experimentat.
Același studiu a arătat că elevii cu cerințe educaționale speciale erau mai predispuși să considere bullying-ul o problemă în școala lor și raportau o satisfacție mai redusă față de viață.
În același timp, un mediu școlar bine organizat, cu reguli clare și relații mai bune între elevi și profesori, era asociat cu niveluri mai reduse ale percepției de bullying.
Pentru familiile de migranți, subiectul este relevant în mod special.
Cercetările mai vechi și mai noi privind integrarea elevilor în Irlanda au identificat situații în care copiii veniți din alte țări pot fi vizați din cauza naționalității, originii etnice sau diferențelor culturale.
Raportul actual subliniază că tocmai aceste grupuri trebuie urmărite mai atent în viitoarele sisteme de colectare a datelor.
Irlanda a făcut progrese importante în ultimii ani prin Cineáltas și prin noile proceduri Bí Cineálta, însă cercetătorii avertizează că politicile bune trebuie susținute și de date suficient de precise.
Fără acestea, autoritățile pot ști că bullying-ul există, dar mult mai greu pot răspunde la întrebările esențiale: unde apare cel mai des, cine este cel mai vulnerabil, ce tipuri de bullying cresc și dacă măsurile introduse în școli chiar funcționează.