Situațiile au fost aduse în atenția Health Information and Quality Authority, autoritatea care monitorizează standardele de siguranță și calitate în serviciile medicale din Irlanda.
Potrivit informațiilor relatate de Irish Independent, plângerile și relatările transmise către HIQA descriu cazuri în care pacienți vulnerabili nu ar fi primit sprijinul necesar pentru a mânca sau a bea.
Într-unul dintre cele mai grave exemple, o femeie în vârstă ar fi fost lăsată cu mâncarea lângă pat și ar fi trebuit să încerce să se hrănească singură în timp ce era întinsă.
Pentru pacienții vârstnici, bolnavi sau cu mobilitate redusă, lipsa ajutorului la masă poate deveni rapid o problemă medicală și nu doar una de confort.
Persoanele fragile au un risc mai mare de deshidratare și malnutriție, iar în unele situații pot avea dificultăți fizice în a ajunge la mâncare sau apă fără ajutorul personalului.
HIQA a avertizat în trecut că pacienții din spitalele acute pot dezvolta malnutriție și deshidratare din cauza vârstei, a bolilor, a dizabilităților sau a altor factori medicali și că identificarea celor care au nevoie de monitorizare suplimentară este esențială.
Problemele semnalate vin într-un context mai larg în care HIQA continuă să identifice deficiențe privind personalul și organizarea îngrijirii în mai multe spitale.
Într-un set recent de zece rapoarte de inspecție, autoritatea a constatat că toate serviciile analizate aveau nevoie, într-o anumită măsură, de îmbunătățiri pentru a reduce riscul de afectare a pacienților.
HIQA a atras atenția în special asupra planificării personalului, deficitului de angajați, nivelului de instruire și condițiilor fizice din unele spitale.
La Tallaght University Hospital, de exemplu, inspectorii au constatat că anumite forme de supraveghere suplimentară a pacienților nu erau asigurate complet conform politicilor interne.
La Midland Regional Hospital Tullamore, rata absențelor în rândul personalului era mai mult decât dublă față de ținta HSE, iar în mai multe profesii medicale existau diferențe între numărul de posturi aprobate și personalul efectiv disponibil.
Probleme de personal și de pregătire profesională au fost identificate și la Wexford General Hospital.
Inspectorii au atras atenția și asupra mediului fizic din spitale.
La St James’s Hospital au fost observate aglomerație și spațiu insuficient între paturi și tărgi în departamentul de urgență, precum și un număr insuficient de camere individuale pentru controlul infecțiilor.
La alte unități au fost identificate probleme privind infrastructura, spațiile de depozitare și condițiile necesare pentru furnizarea unei îngrijiri sigure.
Cazurile privind pacienții care nu primesc ajutor suficient să mănânce sau să bea sunt deosebit de sensibile pentru că ating unul dintre cele mai elementare aspecte ale îngrijirii spitalicești.
Pentru un pacient independent, tava cu mâncare poate părea un lucru banal.
Pentru o persoană imobilizată, slăbită sau confuză, însă, faptul că mâncarea și apa sunt doar lăsate lângă pat fără ajutor poate însemna că pacientul pur și simplu nu mănâncă și nu bea suficient.
HIQA are rolul de a monitoriza respectarea standardelor naționale în spitalele finanțate public și în unitățile private.
Autoritatea poate face recomandări și poate cere planuri de îmbunătățire, însă legislația actuală nu îi permite să impună direct implementarea recomandărilor sale.
HIQA continuă să urmărească spitalele în care au fost identificate probleme și să solicite măsuri pentru aducerea serviciilor la standardele naționale.
Cazurile relatate acum readuc însă în discuție o problemă simplă, dar fundamentală: dacă spitalele au suficient personal și suficient timp pentru a se asigura că pacienții vulnerabili primesc inclusiv ajutorul de bază de care au nevoie pentru a mânca și a bea.
