Peste 1.100 de familii din Irlanda au solicitat ajutorul serviciilor pentru persoanele fără locuință după încetarea contractelor de închiriere, într-un interval de 18 luni. Documente de informare pregătite pentru oficialii din domeniul locuințelor arată că pierderea locuinței închiriate reprezintă una dintre cauzele importante ale intrării în sistemul de cazare de urgență. În aproape jumătate dintre cazurile înregistrate, motivul invocat a fost vânzarea proprietății de către proprietar.
Între începutul anului 2025 și sfârșitul lunii iunie 2026, 1.137 de familii s-au prezentat la serviciile pentru persoanele fără locuință după încetarea închirierii. Dintre acestea, 522 — aproximativ 46% — au indicat vânzarea proprietății drept cauză. Alte 112 familii au ajuns să solicite sprijin după acumularea unor restanțe la chirie.
Datele nu descriu toate evacuările din Irlanda și nici nu înseamnă că fiecare notificare de încetare a contractului duce la pierderea locuinței. Ele arată, în schimb, ce motive au fost înregistrate pentru persoanele care au apelat efectiv la serviciile dedicate celor rămași fără adăpost.
Vânzarea locuințelor, o cauză majoră
Situația nu se limitează la familiile cu copii. În aceeași perioadă, 810 persoane singure au solicitat ajutor după încetarea contractului de închiriere. Dintre acestea, 301, reprezentând 37%, au indicat vânzarea locuinței, iar 106, aproximativ 13%, au menționat restanțele la chirie.
Cifrele ilustrează două situații diferite. În prima, chiriașii sunt nevoiți să plece deoarece proprietarul intenționează să vândă, chiar dacă au plătit chiria și și-au respectat obligațiile. În a doua, pierderea locuinței este legată de neplata chiriei. Pentru familiile care nu reușesc să găsească rapid o alternativă, ambele situații pot duce la solicitarea unui loc în cazarea de urgență.
Problema se concentrează puternic în capitală. Potrivit documentelor citate, aproximativ 70% dintre adulții și familiile înregistrate în serviciile pentru persoane fără locuință se află în aria celor patru autorități locale din Dublin.
Din aprilie 2022 până în august 2026, numărul persoanelor singure care au intrat în cazare de urgență a crescut cu 47%, iar cel al familiilor cu 114%. Evoluția înregistrată în cazul familiilor este deosebit de importantă deoarece pierderea unei singure locuințe poate afecta simultan mai mulți adulți și copii.
Aproape o treime dintre persoanele fără locuință sunt copii
Ultimul bilanț național pentru august 2026 indică 17.885 de persoane aflate în cazare de urgență finanțată de autoritățile locale. Dintre acestea, 12.055 sunt adulți, iar 5.830 sunt copii. Copiii reprezintă astfel aproape o treime din total.
Numărul persoanelor din sistem a crescut cu 358 față de iulie, când erau înregistrate 17.527. Numai în cazul copiilor, creșterea lunară a fost de 171, de la 5.659 la 5.830.
În august erau înregistrate aproximativ 2.800 de familii în cazare de urgență. Aceste cifre nu reprezintă însă toate formele de lipsă a unei locuințe stabile. Persoanele care dorm temporar la prieteni, locuiesc în spații supraaglomerate ori se află în alte forme de cazare care nu intră în raportarea oficială pot lipsi din acest bilanț.
Datele prezentate oficialilor nu precizează cât timp au rămas familiile în adăposturi sau în alte spații de cazare de urgență și nici câte au reușit ulterior să găsească o locuință pe piața privată. Prin urmare, cele 1.137 de cazuri indică amploarea intrării în sistem după pierderea chiriei, nu rezultatul final al fiecărei familii.
Reguli noi pentru chirii, dar nu pentru toate contractele
De la 1 martie 2026, Irlanda a introdus reguli mai stricte privind încheierea noilor contracte de închiriere și motivele pentru care proprietarii le pot înceta. Protecțiile sunt diferite în funcție de momentul începerii contractului și de numărul de locuințe închiriate de proprietar.
Pentru contractele noi, după primele șase luni și în condițiile dobândirii dreptului de a rămâne în locuință, proprietarii cu cel puțin patru contracte de închiriere nu mai pot înceta contractul doar pentru a vinde proprietatea. În cazul proprietarilor mici, cu cel mult trei contracte, există un ciclu de protecție de șase ani, cu excepții limitate, inclusiv vânzarea impusă de dificultăți financiare serioase sau folosirea locuinței de către proprietar ori anumite rude apropiate.
La încheierea ciclului de șase ani, proprietarii mici pot invoca și alte motive prevăzute de lege, inclusiv vânzarea. Proprietatea poate fi însă vândută și cu chiriașul rămas în locuință, caz în care contractul continuă în condițiile legale aplicabile.
Regulile noi nu schimbă automat drepturile aferente contractelor începute înainte de 1 martie 2026. Pentru acestea, vânzarea proprietății rămâne unul dintre motivele legale posibile de încetare a închirierii, cu respectarea condițiilor și a procedurii corespunzătoare. De aceea, simpla existență a noilor protecții nu permite concluzia că notificările de încetare înregistrate anterior ar fi fost ilegale.
Documentele menționează și modificarea componenței persoanelor care folosesc cazarea de urgență. În august, peste jumătate dintre adulții din sistem la nivel național nu aveau cetățenie irlandeză, iar în Dublin proporția se apropia de 58%. Numărul adulților proveniți din afara Spațiului Economic European a crescut cu 525, adică 16%, comparativ cu august 2025. Aceste date descriu cetățenia persoanelor înregistrate, nu cauzele individuale pentru care și-au pierdut locuința.
Separat, datele Residential Tenancies Board au indicat că numărul notificărilor de încetare a contractelor emise în ultimul trimestru din 2025 a fost cu 41% mai mare decât în aceeași perioadă din 2024. O notificare nu echivalează automat cu evacuarea efectivă, dar creșterea oferă context pentru presiunea asupra familiilor care trebuie să își găsească altă chirie.
Pentru chiriașii care primesc o notificare de încetare, verificarea datei începerii contractului, a motivului invocat și a respectării procedurii legale este esențială. Residential Tenancies Board oferă informații despre valabilitatea notificărilor și despre modalitățile de contestare, iar serviciile locale de prevenire a pierderii locuinței pot fi contactate înainte ca termenul de plecare să expire.
