Noile praguri pentru impozitul pe moșteniri din Irlanda au intrat în vigoare la 7 octombrie 2026, iar schimbarea poate avea consecințe importante pentru familiile care primesc bani, locuințe sau alte bunuri. Sumele până la care nu se plătește impozitul au crescut, însă regulile nu sunt aceleași pentru toți beneficiarii. Contează relația cu persoana de la care provine moștenirea și, în anumite situații, darurile sau moștenirile primite anterior.
Cât poate primi un copil fără acest impozit
Pragul cel mai ridicat, denumit de autoritățile fiscale „Grupa A”, a crescut de la 400.000 la 420.000 de euro. El se aplică în principal copiilor care primesc bunuri de la părinți, cu anumite situații speciale prevăzute de legislație. Dacă valoarea cumulată a beneficiilor impozabile depășește pragul disponibil, partea care îl depășește este supusă unei cote de 33%.
De exemplu, dacă un copil moștenește bunuri evaluate la 450.000 de euro și nu a mai primit anterior beneficii impozabile care să consume pragul, diferența de 30.000 de euro intră în calculul impozitului. În acest exemplu simplificat, suma datorată ar fi de 9.900 de euro. Evaluarea bunurilor și eventualele scutiri pot schimba calculul într-un dosar real.
Pragul nu se reînnoiește automat la fiecare moștenire. Revenue explică faptul că, în cadrul aceleiași grupe fiscale, se cumulează beneficiile impozabile primite din 5 decembrie 1991. Prin urmare, o persoană care a primit deja donații importante poate avea la dispoziție un plafon mai mic atunci când primește o nouă moștenire.
Alte rude au praguri mult mai mici
În „Grupa B”, aplicabilă anumitor relații de rudenie, inclusiv fraților, surorilor, nepoților și bunicilor în condițiile stabilite de lege, pragul a crescut de la 40.000 la 44.000 de euro. Pentru „Grupa C”, în care intră în general persoanele care nu se încadrează în primele două categorii, pragul a urcat de la 20.000 la 22.000 de euro.
Aceste diferențe contează mai ales în cazul persoanelor care nu au copii și doresc să lase bunuri unor rude mai îndepărtate ori unor prieteni. O moștenire care ar putea rămâne în mare parte neimpozitată în cazul unui copil poate genera o obligație fiscală substanțială pentru un alt beneficiar.
Există și excepții importante. Bunurile moștenite de la soț sau soție, respectiv de la un partener civil, sunt scutite de acest impozit. Pentru anumite locuințe sau tipuri de bunuri pot exista facilități suplimentare, dar acestea depind de condiții precise și nu trebuie presupuse automat.
Ce se întâmplă cu declararea la Revenue
Faptul că un beneficiar nu datorează neapărat impozit nu înseamnă întotdeauna că nu are obligația de a depune o declarație. Potrivit Revenue, formularul IT38 devine obligatoriu, în regulile generale, când valoarea cumulată a beneficiilor impozabile depășește 80% din pragul grupei relevante. Există și reguli speciale pentru persoanele care solicită anumite scutiri.
Data relevantă pentru pragul aplicabil este, în principiu, data donației sau data decesului celui care lasă moștenirea. Separat, data evaluării poate determina termenul de declarare și plată. Aceste două repere nu trebuie confundate.
Pentru românii stabiliți în Irlanda, situația se poate complica atunci când bunurile sau persoanele implicate au legături cu mai multe țări. Revenue precizează că pot exista situații de dublă impunere și mecanisme de reducere a acesteia, în funcție de rezidență, domiciliu și localizarea bunurilor. Pentru o moștenire transfrontalieră, regulile trebuie verificate individual.
Guvernul anunță că schimbările ar putea continua
Ministrul Finanțelor, Simon Harris, a declarat pentru presa irlandeză că majorarea pragurilor reprezintă un pas și că guvernul intenționează să revină asupra domeniului în bugetele viitoare. Declarația nu reprezintă însă adoptarea unor noi majorări.
Modificările aplicabile de la 7 octombrie aduc mai mult spațiu neimpozabil, dar nu elimină taxa de 33% și nici diferențele mari dintre grupele de beneficiari. Înainte de a transfera o locuință, de a face o donație importantă sau de a împărți o moștenire, este esențială verificarea beneficiilor anterioare și a grupei fiscale în care se încadrează fiecare persoană.
