Proporția migranților din cele mai prospere zone ale Irlandei este de patru ori mai mare decât în comunitățile clasificate drept extrem de defavorizate. Un studiu publicat vineri, 16 octombrie, de Institutul de Cercetări Economice și Sociale (ESRI) arată că persoanele născute în afara Irlandei reprezintă 36% din populația zonelor foarte prospere, față de numai 9% în cele mai defavorizate. Rezultatele contrazic ideea că migranții s-ar concentra în principal în comunitățile cele mai sărace.
Cercetarea, finanțată de Departamentul Justiției, Afacerilor Interne și Migrației, urmărește distribuția geografică a migranților și legătura acesteia cu locuințele, caracteristicile localităților și posibilitățile de integrare. Autorii au analizat date de recensământ și informații administrative, completate prin interviuri cu persoane implicate în integrarea migranților la nivel local.
Una dintre cele mai clare constatări este predominanța mediului urban. Aproximativ 78% dintre migranți locuiesc în orașe sau alte localități urbane: 43% în orașe mari, 15% în localități din jurul marilor centre urbane, de unde mulți oameni fac naveta, și 20% în orașe independente. Restul locuiesc în zone rurale.
Procentele de 36% și 9% descriu ponderea migranților în populația fiecărei categorii de zone, nu partea migranților care locuiesc în respectivele cartiere. De asemenea, clasificarea unei zone ca prosperă nu înseamnă că fiecare migrant care locuiește acolo are venituri ridicate. Studiul măsoară tiparele de rezidență, nu averea individuală a persoanelor născute în străinătate.
În Dublin, distribuția este deosebit de interesantă. Cele mai mari concentrări relative de migranți se găsesc în centrul orașului și în suburbiile exterioare, în timp ce zonele situate la aproximativ doi până la patru kilometri de centru au ponderi mai mici. Acest model arată că apropierea de centrul Dublinului nu este singurul factor care influențează alegerea locuinței.
Tipul proprietăților disponibile contează și el. Migranții sunt mai des întâlniți în zone cu multe locuințe închiriate de la proprietari privați decât în cele dominate de locuințe ocupate de proprietari sau de locuințe sociale. Cercetarea identifică această asociere, dar ea nu dovedește că numai piața chiriilor explică distribuția geografică.
Pentru românii din Irlanda, o constatare relevantă privește diferențele între grupurile de migranți. Persoanele provenite din țările estice ale Uniunii Europene sunt întâlnite relativ mai frecvent în localitățile din jurul centrelor urbane, de unde se poate face naveta spre locurile de muncă. Studiul nu oferă în comunicatul de prezentare o proporție separată pentru cetățenii români, astfel că tendința regională nu trebuie confundată cu o statistică specifică românilor.
Alte grupuri au tipare diferite. Persoanele născute în Marea Britanie și în Statele Unite sunt mai susceptibile să locuiască în mediul rural, în timp ce migranții proveniți din anumite țări din afara UE și din vestul Uniunii trăiesc mai frecvent în orașe. Țara de origine, tipul locului de muncă, situația familială și disponibilitatea locuințelor pot contribui la aceste diferențe, fără ca studiul să stabilească o singură cauză valabilă pentru toată lumea.
O altă concluzie importantă privește separarea rezidențială. Cercetătorii au constatat că nivelul general de segregare între populația născută în Irlanda și migranți este scăzut și nu s-a modificat semnificativ între recensămintele din 2016 și 2022. Cu alte cuvinte, analiza nu indică o tendință generalizată de izolare a migranților în cartiere complet separate.
Există totuși diferențe între grupuri. Nivelurile medii de separare rezidențială sunt mai ridicate pentru unele persoane născute în țări din afara UE și din afara spațiului anglofon decât pentru cele născute în Marea Britanie, Statele Unite sau Polonia. Rezultatul nu descrie comportamentul fiecărui individ și nici nu justifică generalizări despre o anumită comunitate.
Raportul analizează și felul în care autoritățile sprijină integrarea. Irlanda a gestionat mult timp aceste politici în principal de la nivel central, însă administrațiile locale au acum echipe de integrare, cunoscute drept Local Area Integration Teams (LAIT). Acestea lucrează în special cu solicitanții de protecție internațională, refugiații și beneficiarii protecției temporare.
Persoanele intervievate de cercetători au apreciat existența echipelor locale, dar unele au propus extinderea sprijinului și către alte categorii de migranți vulnerabili. Au fost semnalate lipsa unor cursuri accesibile de limba engleză în zonele rurale, nevoia de pregătire adecvată a managerilor centrelor de cazare IPAS și dificultățile de deplasare peste granița cu Irlanda de Nord pentru persoanele care au nevoie de viză.
Aceste observații provin din interviuri cu specialiști și reprezentanți locali, nu dintr-un sondaj național asupra tuturor migranților. Autorii folosesc această componentă pentru a explica dificultățile practice din comunități și pentru a propune direcții de îmbunătățire a serviciilor.
Coautorul raportului, Evan Carron-Kee, subliniază că migranții și persoanele născute în Irlanda nu sunt distribuiți identic pe teritoriul țării, iar diferențele dintre grupurile de migranți le influențează posibilitățile de integrare. El consideră că instituțiile locale trebuie să poată adapta soluțiile la nevoile comunităților și să contribuie la deciziile luate la nivel național.
Rezultatele au implicații pentru planificarea locuințelor, transportului public, cursurilor de limbă și serviciilor comunitare. Zonele care atrag mulți lucrători veniți din alte țări pot avea nevoi diferite de cele ale localităților rurale cu populații migrante mai reduse. În același timp, cifrele arată că dezbaterea despre migrație trebuie să țină cont de situația reală a fiecărei comunități, nu de presupunerea că migranții locuiesc în principal în cele mai defavorizate cartiere.
