Tusla a primit anul trecut un număr record de sesizări privind siguranța și bunăstarea copiilor din Irlanda.
Potrivit raportului anual al Child and Family Agency pentru 2025, instituția a înregistrat 106.444 de informări, cu aproximativ 10% mai multe decât în anul precedent.
Este pentru prima dată când numărul sesizărilor depășește pragul de 100.000 într-un singur an.
Acestea au vizat 55.483 de copii diferiți, echivalentul a aproximativ unui copil din 23 la nivel național.
Diferența dintre numărul sesizărilor și cel al copiilor apare deoarece, în unele cazuri, Tusla a primit mai multe informări despre aceeași persoană.
O sesizare nu înseamnă automat că un copil a fost abuzat sau că suspiciunile au fost confirmate. Informațiile sunt analizate de specialiști, care stabilesc dacă este nevoie de sprijin pentru familie, de o evaluare socială sau de intervenția serviciilor de protecție.
Abuzul emoțional, cel mai frecvent motiv menționat
Aproximativ 45% dintre preocupările raportate către Tusla au fost încadrate inițial în categoria abuzului emoțional.
Abuzul fizic a fost menționat în aproximativ 26% dintre sesizări, neglijarea în 16%, iar suspiciunile de abuz sexual în 14%.
Procentele descriu principalul motiv indicat în momentul transmiterii informației și nu rezultatul unei anchete.
Un caz poate fi reclasificat după evaluare, iar unele sesizări pot fi închise dacă specialiștii constată că nu există suficiente motive pentru o intervenție.
Creșterea numărului de informări poate avea mai multe explicații.
Ea poate reflecta agravarea problemelor cu care se confruntă unele familii, inclusiv violența domestică, dependențele, lipsa locuințelor, sărăcia sau dificultățile de sănătate mintală.
În același timp, numărul mai mare poate indica și o mai bună cunoaștere a obligației de a raporta îngrijorările privind un copil.
Profesorii, medicii, personalul medical, Garda și alte persoane care lucrează cu minori au responsabilități clare atunci când observă semne care pot indica un risc.
Aproape 10.000 de sesizări în plus față de anul precedent
În 2024, Tusla primise 96.666 de informări privind protecția și bunăstarea copiilor.
Totalul pentru 2025 reprezintă astfel o creștere de aproape 9.800 de sesizări într-un singur an.
Față de 2023, presiunea asupra sistemului a crescut în doi ani consecutivi.
Tusla anticipase încă de anul trecut că numărul va depăși pentru prima dată 100.000.
Creșterea înseamnă mai multe verificări inițiale, discuții cu familiile, solicitări de informații de la școli și medici și, în cazurile serioase, evaluări complete realizate de asistenți sociali.
Nu toate sesizările devin cazuri deschise pe termen lung, însă fiecare trebuie analizată suficient pentru a se stabili dacă un copil se află în pericol.
Peste 50.000 de copii, trimiși către servicii de sprijin familial
Separat de sesizările de protecție și bunăstare, cel puțin 50.571 de copii au fost îndrumați în 2025 către servicii de sprijin pentru familii.
Aceste servicii încearcă să intervină înainte ca problemele să se agraveze și să ajungă la separarea copilului de părinți.
Familiile pot primi consiliere, programe pentru părinți, sprijin psihologic, ajutor pentru gestionarea conflictelor sau îndrumare către alte instituții.
Părinții și tutorii au reprezentat cea mai frecventă sursă a acestor solicitări, urmați de asistenții sociali Tusla, școli și personalul HSE.
Aproximativ 69% dintre copiii trimiși către servicii de sprijin au primit efectiv un serviciu în cursul anului.
Procentul a variat însă considerabil între regiuni, ceea ce arată că accesul la ajutor nu este uniform în toată țara.
În unele zone, aproape toți copiii îndrumați au primit sprijin, în timp ce în altele proporția a fost mult mai mică.
Aproape 5.900 de copii se aflau în grija statului
La sfârșitul anului 2025, 5.879 de copii și adolescenți se aflau în grija Tusla.
Majoritatea, aproximativ 86%, locuiau într-o familie de plasament sau la rude aprobate pentru a-i îngriji.
Plasamentul familial este soluția preferată atunci când un copil nu poate rămâne în siguranță în propria locuință.
Scopul este ca minorul să trăiască într-un mediu de familie, să continue școala și să păstreze, atunci când este posibil și sigur, legătura cu părinții și rudele.
Alți copii se aflau în centre rezidențiale, inclusiv servicii generale și unități specializate.
În totalul copiilor aflați în îngrijire erau incluși și 150 de minori neînsoțiți care ajunseseră în Irlanda fără părinți sau alți adulți responsabili.
Acești copii au nevoie nu doar de cazare, ci și de reprezentare legală, acces la educație, evaluări medicale și sprijin pentru procedurile de protecție internațională.
Mai multe locuri în centre rezidențiale
Tusla afirmă că a deschis în 2025 încă 54 de locuri în centrele rezidențiale destinate copiilor aflați în grija statului.
Agenția a extins și capacitatea pentru minorii neînsoțiți.
Alte 206 locuri în servicii autorizate au fost create pentru aceștia, iar capacitatea totală destinată grupului a ajuns la 504 locuri până la sfârșitul anului.
Extinderea a fost necesară după creșterea numărului de copii și adolescenți care au sosit în Irlanda fără familie.
Chiar și cu noile locuri, sistemul continuă să se confrunte cu dificultăți în găsirea rapidă a unor plasamente potrivite.
Nu orice centru poate răspunde tuturor nevoilor.
Unii copii au nevoie de îngrijire terapeutică, supraveghere permanentă sau personal specializat în traumă, dizabilitate ori probleme grave de comportament.
Tusla spune că a renunțat la vechile plasamente speciale de urgență
După perioada analizată în raport, Tusla a anunțat că a încetat folosirea sistemului cunoscut drept Special Emergency Arrangements.
Aceste plasamente erau utilizate atunci când agenția nu găsea imediat un loc într-o familie sau într-un centru rezidențial obișnuit.
Copiii puteau ajunge în apartamente, hoteluri, pensiuni sau alte spații organizate temporar, uneori de companii private.
Sistemul a fost criticat deoarece unele unități nu intrau în cadrul obișnuit de înregistrare și inspecție aplicat centrelor rezidențiale.
Tusla afirmă că plasamentele de urgență funcționează acum în cadrul prevăzut de Child Care Act și sunt supuse unor cerințe mai clare de control și supraveghere.
Schimbarea nu înseamnă că nevoia de cazare de urgență a dispărut.
Ea urmărește ca soluțiile folosite în asemenea situații să nu mai funcționeze în afara sistemului obișnuit de reglementare.
Moartea unui adolescent a readus sistemul în atenția publică
Controversele privind plasamentele de urgență s-au intensificat după moartea lui Vadym Davydenko, un adolescent ucrainean în vârstă de 17 ani.
Acesta a fost înjunghiat mortal în octombrie 2025 într-o unitate rezidențială de urgență din complexul Grattan Wood, în Donaghmede, nordul Dublinului.
Vadym ajunsese recent în Irlanda și se afla în grija Tusla.
Un alt adolescent a fost trimis în judecată pentru omor.
Cazul se află în continuare în fața instanțelor, iar persoana acuzată beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
Incidentul a ridicat întrebări privind siguranța copiilor cazați în unități de urgență, pregătirea personalului și supravegherea furnizorilor privați.
Peste 1.200 de numiri în posturi
Tusla a raportat 1.249 de numiri în posturi în cursul anului 2025.
Dintre acestea, 740 au fost recrutări din afara instituției, inclusiv 108 absolvenți de asistență socială.
Rata generală de păstrare a personalului a crescut la 94,5%, iar în rândul asistenților sociali a fost de aproximativ 91,5%.
Recrutarea și păstrarea specialiștilor reprezintă o problemă centrală pentru serviciile de protecție a copilului.
Un număr mai mare de sesizări înseamnă că echipele trebuie să gestioneze mai multe evaluări și cazuri, unele dintre ele foarte complexe.
Atunci când posturile rămân neocupate, cazurile pot fi repartizate cu întârziere sau pot rămâne temporar în responsabilitatea unei echipe, fără un asistent social nominalizat.
Tusla afirmă că îmbunătățirea retenției arată că măsurile privind recrutarea, pregătirea și condițiile de lucru încep să producă rezultate.
Noi centre pentru sprijinirea familiilor
Rețeaua Family Resource Centres a fost extinsă prin deschiderea a cinci noi centre în Dublin, Monaghan, Louth, Kildare și Galway.
Numărul total al centrelor a ajuns astfel la 126.
Aceste servicii funcționează în comunități și oferă sprijin înainte ca dificultățile unei familii să ajungă la un nivel care necesită intervenția protecției copilului.
Programele pot include consiliere, grupuri pentru părinți, activități pentru copii, sprijin pentru familiile monoparentale și îndrumare către servicii medicale sau sociale.
Avantajul centrelor este că familiile pot cere ajutor fără a intra automat într-o procedură de protecție.
Intervenția timpurie poate reduce riscul ca problemele legate de locuire, bani, sănătate mintală sau conflictele din familie să se transforme într-o criză.
Situația tinerilor care părăsesc sistemul
Raportul include și date despre tinerii care au ieșit din îngrijirea statului.
Peste 80% dintre cei cu vârste între 18 și 24 de ani se aflau într-un loc de muncă stabil sau într-o formă de educație în fiecare dintre anii analizați între 2019 și 2023.
Rezultatul este important deoarece tinerii care părăsesc sistemul de îngrijire se pot confrunta cu dificultăți mai mari decât cei care beneficiază în continuare de sprijin familial.
Ei pot avea nevoie de ajutor pentru găsirea unei locuințe, continuarea studiilor, obținerea unui loc de muncă și gestionarea cheltuielilor.
Serviciile de aftercare sunt destinate să asigure această tranziție și să reducă riscul de abandon școlar, șomaj sau lipsă de adăpost.
„Fiecare sesizare reprezintă un copil sau o familie”
Președinta Tusla, Madeleine Clarke, a declarat că fiecare informare primită reprezintă un copil, un tânăr sau o familie care trece printr-o perioadă dificilă.
Directoarea executivă Kate Duggan a descris 2025 drept un an cu o cerere fără precedent.
Ea a arătat că agenția a făcut progrese în recrutarea personalului, extinderea serviciilor și creșterea capacității rezidențiale.
Cifrele arată însă că presiunea asupra sistemului continuă să crească.
Tusla trebuie să analizeze mai multe sesizări, să sprijine mai multe familii și să găsească locuri potrivite pentru copiii care nu pot rămâne acasă.
Provocarea pentru următorii ani nu este doar creșterea numărului de locuri și de angajați, ci asigurarea unei intervenții suficient de rapide și a unor servicii comparabile în toate regiunile țării.
Recordul de peste 106.000 de sesizări nu demonstrează singur că abuzurile asupra copiilor au crescut în aceeași proporție.
El arată însă că un număr fără precedent de îngrijorări a ajuns la instituția responsabilă și că sistemul irlandez de protecție a copilului este supus unei presiuni tot mai mari.
