Mai mulți lucrători din sistemul de îngrijire din Irlanda au rămas într-o situație incertă după ce cererile lor de reînnoire a permiselor de muncă au fost respinse din cauza unei reguli care obligă angajatorii să mențină un raport de cel puțin 50% angajați din Irlanda și Spațiul Economic European și maximum 50% angajați din afara UE.
Problema afectează în special personalul din căminele de bătrâni și vine într-un moment în care sectorul se confruntă deja cu dificultăți de recrutare și lipsă de personal. Reprezentanții lucrătorilor migranți spun că sute de persoane au fost afectate în ultimele luni, iar unele dintre ele au fost nevoite să își caute rapid alte locuri de muncă pentru a putea rămâne legal în Irlanda.
Potrivit organizației Migrant Nurses Ireland, până la 200 de persoane sunt afectate de această situație, deși nu toate se află în prezent în aceeași etapă a procesului administrativ.
Regula care stă la baza acestor refuzuri este cunoscută drept „50:50 rule” și se aplică angajatorilor care solicită sau reînnoiesc permise de muncă pentru persoane din afara Spațiului Economic European.
Conform legislației, în momentul în care o cerere este analizată, compania trebuie să demonstreze că cel puțin jumătate dintre angajații săi sunt cetățeni irlandezi sau din statele SEE.
În cazul în care această condiție nu este îndeplinită, autoritățile pot respinge atât cererile noi, cât și cererile de reînnoire.
Lucrători care trăiesc de ani de zile în Irlanda au primit refuzuri
La sfârșitul lunii februarie, Migrant Nurses Ireland a transmis o scrisoare către Peter Burke, în care avertiza că aplicarea strictă a regulii produce efecte serioase asupra personalului din sectorul îngrijirii.
Organizația a subliniat că numeroși îngrijitori și asistenți medicali care locuiesc și muncesc legal în Irlanda de mai mulți ani au început să primească refuzuri la reînnoirea documentelor necesare pentru a continua activitatea.
Potrivit reprezentanților MNI, această situație generează stres și nesiguranță pentru lucrători și pentru familiile lor, mai ales în cazurile în care persoanele afectate și-au construit deja viața în Irlanda.
Pentru mulți dintre acești angajați, pierderea permisului de muncă nu înseamnă doar probleme la locul de muncă. Fără un permis valid, statutul lor de rezidență poate deveni incert, iar planurile de reunificare familială pot fi blocate.
În unele cazuri, nici soții sau soțiile acestora nu mai pot beneficia de drepturile asociate statutului de lucrător esențial.
Un alt efect important este limitarea libertății de circulație. Persoanele care nu au documentele actualizate evită să părăsească Irlanda, deoarece nu au garanția că vor putea reveni în țară fără dificultăți.
Autoritățile spun că regula urmărește protejarea forței de muncă locale
Un purtător de cuvânt al Department of Enterprise, Trade and Employment a declarat că toate cererile sunt analizate conform prevederilor legale, inclusiv în ceea ce privește respectarea raportului de 50:50.
Instituția susține că această regulă are rolul de a încuraja angajatorii să recruteze mai întâi personal disponibil în Irlanda, Marea Britanie și restul Spațiului Economic European.
Oficialii au precizat că sunt efectuate verificări periodice în diferite sectoare economice, inclusiv în domeniul îngrijirii persoanelor vârstnice. Dacă se constată că un angajator nu respectă condițiile impuse de lege, acest lucru poate afecta posibilitatea de a obține sau reînnoi permise de muncă pentru angajații din afara UE.
În același timp, departamentul a confirmat că analiza actuală a politicii privind regula 50:50 ia în calcul și riscurile generate de lipsa personalului din sectorul îngrijirii.
Procesul de evaluare implică și alte instituții ale statului, precum și organizații reprezentative din domeniul sănătății.
Căminele de bătrâni depind tot mai mult de personal recrutat din afara UE
Problema scoate din nou în evidență dependența sistemului irlandez de sănătate și îngrijire de personalul venit din afara Uniunii Europene.
În ultimii ani, numeroase cămine de bătrâni și unități medicale au recrutat activ lucrători din India, Filipine și alte state pentru a acoperi deficitul de personal.
Mulți dintre aceștia lucrează în baza unui General Employment Permit, document care este legat direct de un anumit angajator.
Dacă permisul nu poate fi reînnoit, angajatul trebuie să găsească rapid un alt loc de muncă eligibil pentru a-și menține statutul legal.
Potrivit informațiilor apărute în presa irlandeză, unii dintre lucrătorii afectați au fost ajutați de Irish Nurses and Midwives Organisation să găsească alte posturi după ce au primit refuzuri.
Această migrare forțată a personalului între angajatori creează însă noi probleme pentru unitățile care deja se confruntă cu dificultăți în asigurarea continuității serviciilor.
Reprezentanții MNI spun că realitatea din teren diferă de cerințele teoretice prevăzute de legislație. În multe cămine de bătrâni, proporția angajaților proveniți din afara UE este deja mult mai mare decât limita de 50%.
În opinia lor, aplicarea rigidă a regulii riscă să agraveze lipsa de personal și să afecteze calitatea îngrijirii oferite rezidenților.
Povestea unei asistente care nu și-a mai văzut copiii de peste un an
Printre persoanele afectate se află și o asistentă medicală recrutată anul trecut pentru a lucra într-un cămin de bătrâni din comitatul Limerick.
Femeia a declarat că a primit refuzul din cauza problemelor administrative ale grupului care operează centrul unde lucrează și nu din cauza activității sale profesionale.
Ea spune că întregul proces i-a afectat profund viața personală.
Din cauza întârzierilor și a dificultăților legate de permisul de muncă, nu a mai reușit să călătorească în India pentru a-și vedea cei doi copii, în vârstă de șase și unsprezece ani.
În plus, nu poate începe procedurile pentru a-i aduce în Irlanda.
Asistenta a povestit că stresul acumulat a avut și efecte asupra sănătății sale. În același timp, este îngrijorată de starea de sănătate a mamei sale și speră să poată călători acasă fără teama că își va pierde dreptul de a reveni în Irlanda.
Cazul ei nu este singular și ilustrează impactul pe care o decizie administrativă îl poate avea asupra vieții de familie a unor oameni care lucrează de ani de zile în sistemul de îngrijire irlandez.
În timp ce autoritățile analizează dacă actualele reguli trebuie ajustate, sute de lucrători urmăresc cu atenție rezultatul acestei revizuiri. Pentru mulți dintre ei, decizia va influența nu doar viitorul profesional, ci și posibilitatea de a-și construi în continuare viața în Irlanda.
