Faptul că un televizor este conectat exclusiv la internet nu îl scutește automat pe proprietar de plata licenței TV în Irlanda. Majoritatea televizoarelor inteligente au un receptor încorporat și intră în continuare sub incidența legii, chiar dacă sunt folosite doar pentru servicii de streaming.
Discuția a revenit în atenția publică după ce oficiali ai statului și conducerea RTÉ au vorbit în fața Public Accounts Committee despre locuințele care urmăresc programe exclusiv prin internet și care, în anumite condiții, nu sunt obligate să plătească taxa anuală de 160 de euro.
Declarațiile au creat însă impresia că proprietarii de smart TV-uri ar putea fi scutiți dacă nu folosesc antenă, cablu sau satelit. Situația este mai complicată, iar obligația depinde în primul rând de capacitățile tehnice ale echipamentului, nu doar de modul în care acesta este folosit.
Majoritatea televizoarelor inteligente necesită licență
Legea irlandeză definește televizorul ca pe un aparat capabil să recepționeze și să afișeze servicii de televiziune transmise pentru publicul larg.
Această definiție include televizoarele inteligente care au un tuner încorporat, chiar dacă proprietarul nu a conectat aparatul la o antenă și îl folosește doar pentru Netflix, YouTube, RTÉ Player sau alte aplicații.
Cu alte cuvinte, simpla decizie de a nu urmări canalele tradiționale nu elimină obligația de plată. Contează dacă aparatul poate recepționa asemenea transmisii.
Aceeași regulă se aplică și unui televizor vechi care nu mai este conectat la antenă sau care este folosit doar pentru jocuri, întâlniri online ori vizionarea filmelor. Atât timp cât echipamentul intră în definiția legală a unui televizor, locuința trebuie să dețină o licență valabilă.
Cine poate să nu aibă nevoie de licență
Situația este diferită în cazul unui laptop, al unei tablete, al unui telefon sau al unui monitor fără tuner TV, folosit exclusiv pentru accesarea conținutului prin internet.
Un asemenea dispozitiv nu este automat considerat televizor doar pentru că poate reda programe, filme sau transmisii online.
De exemplu, o persoană care nu deține niciun televizor și urmărește Netflix, YouTube sau conținut la cerere pe laptop nu are nevoie, în principiu, de licență TV numai pentru acest motiv.
Excepția nu se aplică însă automat oricărui monitor conectat la internet.
An Post precizează că o licență este necesară atunci când monitorul este conectat la un receptor Sky, Virgin Media, Saorview sau la un alt echipament digital de recepție. Obligația poate exista și atunci când pe monitor sunt urmărite servicii de televiziune transmise pentru publicul larg prin broadband, precum Eir TV sau Vodafone TV.
Diferența este, așadar, între utilizarea obișnuită a internetului pentru streaming și recepționarea unui serviciu organizat de televiziune printr-un operator.
De unde a pornit confuzia
În timpul audierii parlamentare, Adam Larragy, oficial al Department of Culture, Communications and Sport, a explicat că anumite dispozitive care primesc conținut exclusiv prin internetul public nu intră în definiția actuală a televizorului.
Directorul general al RTÉ, Kevin Bakhurst, a descris situația drept o portiță a actualului sistem și a spus că o parte dintre gospodării declară că urmăresc programele numai prin internet.
Afirmațiile nu înseamnă însă că toate locuințele din această categorie sunt scutite. Expresia „Web TV-only”, folosită în cercetările privind obiceiurile de consum, descrie modul în care oamenii urmăresc conținutul, nu neapărat tipul de echipament pe care îl dețin.
O gospodărie poate declara că urmărește televiziunea exclusiv online, dar poate avea în continuare un smart TV cu tuner încorporat. În această situație, licența rămâne obligatorie.
O altă locuință poate urmări același conținut pe un laptop sau pe un monitor care nu poate recepționa transmisii TV. În acel caz, obligația poate să nu existe.
Prin urmare, două persoane care urmăresc exact aceleași programe prin internet pot avea obligații diferite, în funcție de aparatele aflate în locuință și de serviciile folosite.
Sky Stream și serviciile TV prin broadband
Trecerea operatorilor către televiziunea distribuită prin internet complică și mai mult aplicarea unei legi redactate într-o perioadă în care recepția se făcea în principal prin antenă, cablu sau satelit.
Sky Stream, de exemplu, transmite canalele prin broadband și nu necesită o antenă satelit. Totuși, acest lucru nu înseamnă că utilizatorul este automat scutit de licență.
Dacă serviciul este urmărit pe un televizor care are tuner, obligația există deja datorită aparatului. În plus, poziția An Post este că recepționarea pe un monitor a programelor TV transmise pentru publicul larg printr-un serviciu broadband poate necesita, de asemenea, licență.
Așadar, eliminarea antenei sau a cablului nu este suficientă pentru obținerea unei scutiri.
Sistemul actual nu mai reflectă modul în care oamenii urmăresc programele
Controversa arată cât de greu este de aplicat o definiție stabilită în 2009 într-o piață dominată tot mai mult de streaming, aplicații și servicii furnizate prin internet.
Numărul licențelor vândute a scăzut puternic în ultimii ani. Datele prezentate în fața comisiei parlamentare arată că vânzările sunt cu aproximativ 19% sub nivelul din 2022.
În același timp, o proporție tot mai mare a locuințelor este clasificată drept „non-TV” sau „Web TV-only” în cercetările privind audiențele. Aceste categorii nu corespund însă întotdeauna definițiilor juridice folosite pentru stabilirea obligației de plată.
Kevin Bakhurst susține că finanțarea serviciilor publice de media ar trebui să devină neutră din punctul de vedere al dispozitivului. Un asemenea sistem nu ar mai depinde de existența unui televizor sau de tehnologia prin care este urmărit conținutul.
Deocamdată, Guvernul nu a înlocuit taxa TV, iar valoarea acesteia rămâne de 160 de euro pe an.
Ce trebuie să verifice proprietarii
Cei care dețin un smart TV ar trebui să pornească de la presupunerea că au nevoie de licență. Aproape toate televizoarele comercializate în mod obișnuit includ un tuner digital, indiferent dacă acesta este sau nu folosit.
O persoană poate să nu fie obligată să plătească atunci când nu deține un televizor și folosește numai dispozitive precum laptopuri, telefoane, tablete sau anumite monitoare fără capacitate de recepție TV.
Totuși, conectarea unui monitor la un receptor digital sau utilizarea sa pentru servicii TV furnizate prin broadband poate schimba situația.
Prin urmare, criteriul esențial nu este dacă proprietarul urmărește efectiv canale tradiționale, ci ce poate face echipamentul aflat în locuință și la ce servicii este conectat.
Persoanele care nu dețin un televizor și primesc o notificare de plată pot completa declarația oficială prin care confirmă acest lucru. Informațiile furnizate pot fi verificate ulterior de un inspector al sistemului de licențiere.
