Irlanda s-ar putea să nu aibă nevoie de centrele externe propuse la nivelul Uniunii Europene pentru persoanele ale căror cereri de azil au fost respinse definitiv și care trebuie să părăsească țara, consideră europarlamentarul Fine Gael Seán Kelly.
Politicianul irlandez spune că această opțiune ar trebui păstrată pentru situațiile în care Europa s-ar confrunta cu o creștere bruscă a migrației, dar nu este convins că folosirea centrelor se justifică în condițiile actuale.
Declarațiile sale vin după reducerea numărului de treceri neregulate detectate la frontierele externe ale Uniunii Europene.
Potrivit datelor Frontex, în primele șase luni ale anului 2026 au fost înregistrate peste 49.000 de asemenea treceri, cu 37% mai puține decât în aceeași perioadă din 2025. Cea mai mare scădere, de 71%, a fost raportată pe ruta din Africa de Vest.
Datele se referă la trecerile neregulate ale frontierelor UE și nu trebuie confundate cu numărul cererilor de protecție internațională depuse în Irlanda.
Ce sunt centrele externe de returnare
Așa-numitele „return hubs” ar putea fi amplasate în țări din afara Uniunii Europene și ar urma să găzduiască persoane ale căror cereri de azil au fost respinse definitiv și care nu mai au dreptul să rămână pe teritoriul unui stat membru.
Aceste persoane ar putea fi transferate într-un asemenea centru până când autoritățile organizează întoarcerea lor în țara de origine sau într-un alt stat care acceptă să le primească.
Centrele nu ar fi destinate, în principiu, persoanelor ale căror cereri de protecție se află încă în curs de analiză. Din acest motiv, susținătorii proiectului afirmă că mecanismul este diferit de planul fostului guvern britanic privind Rwanda.
În cazul britanic, Regatul Unit intenționa să transfere solicitanți de azil în Rwanda înainte de soluționarea definitivă a cererilor, iar persoanele acceptate ar fi primit protecție în statul african, nu în Regatul Unit.
Proiectul european se referă, în schimb, la persoane care au parcurs întreaga procedură, au primit o decizie definitivă de respingere și trebuie să părăsească Uniunea Europeană.
Seán Kelly: opțiunea ar trebui păstrată pentru o eventuală criză
Seán Kelly a declarat la Strasbourg că mecanismul ar putea fi util în cazul unui aflux important de migranți, dar că situația actuală nu impune neapărat folosirea lui.
Kelly a pus reducerea trecerilor neregulate pe seama măsurilor europene din domeniul migrației și azilului. El a estimat scăderea la aproximativ 50%, în timp ce datele Frontex indică o diminuare de 37%.
Legătura directă dintre noile politici și scăderea sosirilor nu poate fi însă stabilită doar pe baza acestor cifre. Numărul trecerilor poate fi influențat și de controalele la frontieră, condițiile meteo, conflicte, acordurile cu statele de tranzit și modificarea rutelor folosite de traficanți.
Europarlamentarul a susținut că rețelele de trafic exploatează persoanele care încearcă să ajungă în Europa, cerându-le sume mari pentru călătorii periculoase, fără garanția că vor obține drept de ședere.
În opinia sa, cererile depuse de persoane care nu îndeplinesc criteriile pentru protecție consumă timp și resurse care ar putea fi folosite pentru examinarea mai rapidă a cazurilor întemeiate.
Guvernul nu pregătește folosirea imediată a centrelor
Taoiseach Micheál Martin a declarat că Irlanda nu are planuri imediate să participe la un sistem prin care persoanele cu cereri respinse definitiv să fie transferate în centre aflate în afara Uniunii Europene.
El a spus că regulile de funcționare nu sunt încă suficient de clare și că prioritatea Irlandei este accelerarea procedurilor de protecție internațională.
Potrivit lui Martin, soluționarea mai rapidă a cererilor este cea mai echitabilă abordare atât pentru persoanele care au dreptul la protecție, cât și pentru cele ale căror cereri sunt respinse și care trebuie să părăsească țara.
Ministrul Justiției, Jim O’Callaghan, nu a exclus însă posibilitatea ca Irlanda să folosească în viitor asemenea centre. El a declarat că păstrează o poziție deschisă față de măsurile discutate la nivel european.
Această diferență de exprimare nu înseamnă că Guvernul a început pregătirile pentru un asemenea sistem. Arată mai degrabă că autoritățile nu vor să închidă definitiv opțiunea înainte de stabilirea regulilor europene.
Danemarca, Țările de Jos și Italia se numără printre statele care susțin dezvoltarea mecanismului.
Irlanda a introdus proceduri mai rapide pentru cererile de protecție
Începând din 12 iunie, Irlanda aplică International Protection Act 2026, legislație care pune în practică măsurile Pactului european privind migrația și azilul.
Noile reguli introduc verificări suplimentare de identitate și securitate, termene obligatorii pentru soluționarea cererilor și proceduri accelerate pentru anumite categorii de solicitanți.
În unele cazuri, analizarea cererii, decizia privind dreptul de ședere și soluționarea apelului trebuie finalizate în cel mult 12 săptămâni.
Guvernul susține că reformele vor reduce perioada petrecută de solicitanți în sistem și vor permite întoarcerea mai rapidă a persoanelor ale căror cereri sunt respinse definitiv.
Critici privind respectarea drepturilor fundamentale
Organizațiile pentru drepturile omului avertizează că transferarea persoanelor în state din afara UE ar putea limita accesul lor la avocați, instanțe și organisme independente de supraveghere.
Există și întrebări privind condițiile din centre, durata șederii și răspunderea juridică în cazul unor abuzuri.
Seán Kelly susține că un sistem european ar trebui să aibă reguli clare și mecanisme de control. În opinia sa, colaborarea cu un stat terț ar trebui oprită rapid dacă nu sunt respectate demnitatea și drepturile persoanelor transferate.
Rămâne însă neclar cine va administra centrele, cât timp ar putea fi ținute persoanele acolo și ce se va întâmpla atunci când întoarcerea în țara de origine nu poate fi organizată.
Deocamdată, Irlanda nu a anunțat un plan concret și nici nu a indicat un stat în care ar putea fi trimise persoanele ale căror cereri au fost respinse definitiv.
Poziția oficială este că prioritatea imediată rămâne accelerarea procedurilor interne, în timp ce opțiunea centrelor externe continuă să fie analizată la nivel european.
