Un bărbat condamnat în Irlanda pentru agresarea sexuală a unei pasagere de 18 ani a obținut eliberarea condiționată din detenția pentru deportare, în timp ce contestă ordinul prin care autoritățile vor să îl îndepărteze din țară. Badruzzaman Masum, în vârstă de 48 de ani, cetățean din Bangladesh stabilit de aproape 23 de ani în Irlanda, trebuie să respecte condiții stricte stabilite de Înalta Curte.
Judecătorul Conleth Bradley a decis că fostul șofer de taxi, care locuia în Swords, comitatul Dublin, poate rămâne în libertate pe durata procedurii judiciare. Hotărârea nu îi anulează condamnarea penală și nu înseamnă că ordinul de deportare a fost declarat nelegal. Instanța a stabilit, pentru moment, condițiile în care bărbatul poate aștepta examinarea contestației.
Pentru a beneficia de eliberare, Masum trebuie să predea toate documentele de călătorie, să locuiască la o adresă din Dublin și să se conformeze tuturor solicitărilor Garda sau ale funcționarilor pentru imigrație. Aceste obligații permit autorităților să îi urmărească situația în timp ce litigiul privind deportarea continuă.
Cazul își are originea într-o agresiune sexuală comisă în noaptea de 27 noiembrie 2024. Victima, o tânără de 18 ani, comandase un taxi printr-o aplicație pentru a ajunge acasă, după ora două dimineața. În timpul călătoriei, șoferul a atins-o în mod repetat pe coapsă și i-a adresat comentarii cu caracter sexual, după cum s-a stabilit în procesul penal.
Tânăra a observat că vehiculul nu urma traseul obișnuit și i-a oferit șoferului posibilitatea să folosească aplicația de navigație de pe telefonul ei. Acesta i-a sugerat să se mute pe scaunul din față. La sosirea la destinație, când pasagera cobora, bărbatul a îmbrățișat-o și i-a atins sânul fără consimțământ.
Victima a făcut o sesizare la Garda, iar anchetatorii au identificat șoferul folosind imaginile camerelor de supraveghere și informațiile din aplicația prin care fusese comandată cursa. Masum a recunoscut ulterior acuzația de agresiune sexuală la Dublin Circuit Criminal Court. În dosar s-a reținut că nu avusese condamnări anterioare.
La 11 martie 2025, judecătoarea Patricia Ryan l-a condamnat la doi ani de închisoare, cu pedeapsa calculată retroactiv, și a dispus includerea lui în registrul persoanelor condamnate pentru infracțiuni sexuale. Magistrata a subliniat gravitatea încălcării încrederii pe care o pasageră trebuie să o poată avea într-un șofer de taxi și vârsta tânără a victimei.
Masum a fost deținut în închisoarea Mountjoy până la 8 septembrie 2026. După încheierea executării pedepsei penale, a rămas în custodia autorităților pentru punerea în aplicare a măsurilor de imigrație. Această a doua perioadă de detenție avea un temei juridic diferit: pregătirea deportării, nu executarea unei noi pedepse pentru agresiunea sexuală.
Bărbatul intrase în Irlanda în septembrie 2003, inițial cu viză de student. În anii următori, permisiunea sa de ședere a fost reînnoită și statutul i-a fost modificat, astfel încât a putut locui legal în țară aproape 23 de ani. În iunie 2026, ministrul Justiției i-a revocat permisiunea de ședere ca urmare a condamnării penale.
Un ordin de deportare a fost emis în august 2026, iar îndepărtarea lui din Irlanda fusese programată pentru 28 septembrie. Masum a contestat însă decizia autorităților și procedura prin care ordinul a fost emis și comunicat. La 5 octombrie, Înalta Curte i-a permis să înceapă o acțiune de control judiciar al legalității acestor măsuri.
În fața judecătorului Bradley, avocații bărbatului au susținut că detenția administrativă nu ar trebui să continue în aceleași condiții după declanșarea procedurii prin care contestă deportarea. Problema examinată nu a fost dacă agresiunea sexuală a avut loc — aceasta fusese deja recunoscută și sancționată —, ci dacă și în ce condiții autoritățile îl pot ține în detenție până la soluționarea litigiului de imigrație.
Legea irlandeză privind imigrația, adoptată în 1999 și modificată ulterior, prevede în principiu o limită cumulată de opt săptămâni pentru detenția în vederea deportării. Calculul are însă reguli speciale: perioada în care o persoană deținută contestă în instanță validitatea ordinului de deportare nu se include în acest termen, până la soluționarea definitivă a procedurilor.
Judecătorul a explicat că, după acordarea permisiunii de a introduce acțiunea judiciară la 5 octombrie, calculul perioadei de opt săptămâni a fost, în practică, suspendat. Cu toate acestea, legea permite instanței să decidă, la cerere, dacă persoana trebuie să rămână în custodie sau poate fi eliberată sub condiții. Bradley a ales a doua variantă.
Eliberarea condiționată nu îi redă automat lui Masum dreptul de ședere retras anterior și nu reprezintă o permisiune nouă de imigrație. De asemenea, procesul de contestare a ordinului de deportare nu s-a încheiat. În funcție de rezultatul examinării judiciare și de eventualele proceduri ulterioare, situația sa în Irlanda poate suferi noi modificări.
Distincția este importantă și pentru publicul care urmărește asemenea dosare: o persoană poate să fi executat o pedeapsă penală, dar să aibă în continuare un litigiu separat privind dreptul de ședere. În același timp, existența unei condamnări nu elimină dreptul la examinarea legalității unei măsuri de deportare sau a detenției administrative.
Pentru moment, decizia cunoscută este cea privind punerea în libertate cu obligații precise. Nu există în hotărârea relatată o anulare definitivă a ordinului de deportare și nici o dată comunicată pentru soluționarea fondului contestației.
