Oamenii au susținut că au ajuns în Irlanda pregătiți să înceapă munca, dar posturile promise nu s-au materializat. Pentru unii dintre ei, situația a însemnat luni fără venituri suficiente, datorii și imposibilitatea de a accepta rapid alte joburi deoarece permisele de muncă erau legate de angajatorul inițial.
Au venit în Irlanda pentru joburi care nu s-au materializat
Cei nouă lucrători fuseseră recrutați de Unity Healthcare Services Ltd pentru locuri de muncă în sectorul de îngrijire.
Compania avea la acel moment un contract cu Tusla pentru furnizarea unor servicii destinate copiilor vulnerabili, iar oamenilor li s-a spus că urmau să lucreze într-un centru din Virginia, County Cavan.
Potrivit probelor prezentate în fața Workplace Relations Commission, WRC, centrul nu s-a deschis la momentul planificat, iar locurile de muncă promise nu au devenit disponibile.
Lucrătorii au spus că abia la aproape un an după sosirea în Irlanda au fost informați că acel contract fusese anulat și că nu mai exista muncă pentru ei.
Situația a fost agravată de sistemul permiselor de muncă. Pentru lucrătorii veniți din afara Uniunii Europene, permisul poate fi legat de un anumit angajator.
Asta înseamnă că persoana nu se poate muta pur și simplu la altă companie imediat ce apar probleme.
În cazul de față, lucrătorii au avut nevoie de documente din partea Unity Healthcare pentru a putea schimba legal angajatorul.
Ei au susținut că aceste documente au fost întârziate și că, în unele situații, au pierdut oferte alternative de muncă în perioada de așteptare.
În audierile de la WRC, mai mulți dintre ei au descris dificultăți financiare serioase.
Unii au spus că plătiseră înainte de plecare sume de aproximativ 2.000 până la 3.600 de euro pentru costuri legate de recrutare, permis și cazare.
Odată ajunși în Irlanda, mai mulți au locuit într-o casă închiriată de companie.
Potrivit mărturiilor prezentate, unii au împărțit camere sau au dormit în spații comune și au fost nevoiți să pună bani împreună pentru alimente, electricitate și încălzire.
Unul dintre lucrători a declarat că au existat perioade în care nu știa de unde va veni următoarea masă.
Brenda Mubaiwa a spus că venise în Irlanda lăsându-și copiii acasă și că familia sa a fost nevoită să se împrumute pentru a acoperi cheltuieli importante.
WRC a acordat câte 30.420 de euro
Workplace Relations Commission a decis inițial în favoarea celor nouă lucrători.
Fiecăruia i-au fost acordați 30.420 de euro, ceea ce a dus valoarea totală a despăgubirilor la 273.780 de euro.
Suma de 30.420 de euro reprezenta de două ori valoarea salariilor pe care lucrătorii au susținut că ar fi trebuit să le primească în perioada de șase luni care putea fi luată în calcul legal.
Era nivelul maxim de despăgubire pe care WRC îl putea acorda în aceste plângeri.
Unity Healthcare a contestat acuzațiile.
Compania a susținut că a încercat să îi oprească pe lucrători să călătorească în Irlanda după ce a devenit clar că nu va exista de lucru pentru ei.
Lucrătorii au respins această versiune și au afirmat că au continuat să fie încurajați să vină.
Compania a contestat ulterior deciziile WRC la Labour Court.
Primele trei contestații soluționate până acum au avut rezultate diferite.
În cazurile lui Tatenda Ncube și Brenda Mubaiwa, despăgubirile de câte 30.420 de euro au rămas în vigoare.
Labour Court nu a intrat însă în fondul complet al celor două cazuri, deoarece contestațiile companiei au fost depuse cu o zi după expirarea termenului legal de 42 de zile.
Unity Healthcare a cerut prelungirea termenului și a explicat că unul dintre directori crezuse că o firmă de avocatură urma să depună documentele.
Compania a spus că a aflat cu numai două zile înainte de expirarea termenului că acest lucru nu se va întâmpla.
Labour Court a decis că explicațiile prezentate nu reprezentau circumstanțe excepționale suficiente pentru acceptarea contestațiilor depuse tardiv.
Una dintre despăgubiri a fost anulată
În al treilea caz soluționat până acum, rezultatul a fost diferit.
Despăgubirea acordată lui Silibaziso Nondo a fost anulată.
Labour Court a constatat că aceasta reușise să înceapă un alt loc de muncă înainte de perioada acoperită de plângerea sa.
Instanța a decis că relația de muncă cu Unity Healthcare se încheiase înainte de intervalul relevant și că WRC nu avea competența de a acorda despăgubirea în forma respectivă.
Acest detaliu este important deoarece înseamnă că suma totală de 273.780 de euro reprezintă valoarea despăgubirilor acordate inițial celor nouă lucrători, nu o sumă definitivă pentru toate cazurile.
Hotărârile privind celelalte șase contestații nu au fost încă publicate.
Cazul rămâne relevant și dintr-un motiv mai larg. Organizațiile care lucrează cu migranți avertizează de mai mult timp că persoanele al căror drept de muncă depinde de un singur angajator pot deveni foarte vulnerabile dacă acel loc de muncă dispare sau dacă angajatorul refuză să coopereze.
Migrant Rights Centre Ireland, organizația care i-a reprezentat pe lucrători împreună cu avocații lor, a cerut protecții mai puternice pentru persoanele recrutate din afara țării.
Un studiu publicat în acest an de organizație, pe baza răspunsurilor a aproximativ 1.000 de titulari de permise generale de muncă, a arătat că 71% dintre respondenți declaraseră că au trecut printr-o formă de exploatare.
Dintre cei care raportaseră probleme, 51% au spus că nu le reclamaseră de teamă să nu își piardă locul de muncă sau permisul.
Pentru cetățenii români situația juridică este diferită. Fiind cetățeni ai Uniunii Europene, românii nu au nevoie de permis de muncă pentru a lucra în Irlanda și nu sunt legați în același fel de un singur angajator.
Cazul rămâne totuși relevant pentru orice persoană recrutată pentru un job în Irlanda.
Plata unor sume mari înainte de plecare, promisiunile de angajare care nu sunt susținute de documente clare și dependența de intermediari pot crea probleme indiferent de naționalitate.
Păstrarea ofertelor scrise, a contractelor, a mesajelor și a dovezilor de plată poate deveni esențială dacă apare un litigiu.
În Irlanda, lucrătorii care consideră că drepturile lor au fost încălcate pot depune plângeri la Workplace Relations Commission, iar deciziile acesteia pot fi contestate ulterior la Labour Court.
