Analizele efectuate sub rafinăria din comitatul Limerick indică o poluare persistentă cu aluminiu, arsenic, cloruri, sulfați și zinc. Compania și EPA susțin că apa contaminată este recuperată înainte de a părăsi amplasamentul, însă un expert independent avertizează asupra riscurilor create de geologia carstică a zonei
Apa subterană aflată sub complexul industrial Aughinish Alumina, din comitatul Limerick, conține în unele puncte concentrații extrem de ridicate de aluminiu, arsenic și alte substanțe asociate procesului de rafinare a bauxitei.
Într-unul dintre puțurile de monitorizare, concentrația de aluminiu înregistrată la începutul anului 2026 a fost de aproximativ 4.735 de ori mai mare decât pragul de evaluare prevăzut de reglementările irlandeze pentru apele subterane.
În același punct, arsenicul a fost măsurat la un nivel de aproximativ 133 de ori peste pragul relevant.
Datele provin din rapoartele periodice de monitorizare transmise de Aughinish Alumina către Environmental Protection Agency, instituția irlandeză responsabilă de protecția mediului.
O investigație publicată de The Irish Times arată că mai mult de jumătate dintre puțurile și izvoarele monitorizate pe amplasament prezentau cel puțin o depășire a valorilor folosite pentru evaluarea calității apelor subterane.
Proporția punctelor afectate a rămas relativ constantă începând cel puțin din 2021, ceea ce indică o problemă de durată, nu un incident izolat.
Pragurile pentru apa subterană nu sunt aceleași cu limitele pentru apa potabilă
Valorile folosite în această analiză trebuie interpretate cu atenție.
Pragurile de evaluare a apelor subterane nu sunt întotdeauna identice cu limitele stabilite pentru apa destinată consumului uman.
Rezultatele nu demonstrează că apa contaminată de sub rafinărie ajunge în rețeaua publică de alimentare sau la robinetele locuitorilor.
Ele arată însă că sub amplasamentul industrial există o contaminare extinsă, cu niveluri foarte mari în unele puncte, și că operatorul și autoritățile trebuie să demonstreze că aceasta este captată și nu se deplasează în afara proprietății.
EPA susține că nu există dovezi potrivit cărora activitatea rafinăriei ar fi afectat sănătatea oamenilor sau a animalelor din zonă.
Compania afirmă, la rândul său, că monitorizarea realizată sub supravegherea agenției arată că apa contaminată nu părăsește amplasamentul.
Un nor de contaminare sub rafinărie
Rapoartele descriu o zonă de apă subterană contaminată care se întinde de sub instalațiile centrale ale rafinăriei către limitele complexului.
În literatura tehnică, o asemenea zonă este numită pană de contaminare. Aceasta se formează atunci când substanțele poluante pătrund în sol și sunt transportate prin apa subterană.
La Aughinish, situația este complicată de geologia amplasamentului.
O parte importantă a rafinăriei este construită deasupra unui strat de calcar carstic, traversat de fisuri, cavități și canale naturale.
Prin astfel de formațiuni, apa se poate deplasa rapid și uneori greu de anticipat. Traseul său nu urmează întotdeauna direcțiile care pot fi deduse din amplasarea puțurilor de monitorizare.
Steven Emerman, un geofizician american specializat în analiza apelor subterane, consideră că amplasarea unei instalații industriale de asemenea dimensiuni pe un teren carstic creează dificultăți majore de monitorizare.
În opinia sa, existența fisurilor și a canalelor naturale face dificilă demonstrarea cu certitudine că întreaga cantitate de apă contaminată este interceptată înainte de a ajunge dincolo de limitele complexului.
Compania afirmă că poluarea rămâne în interiorul amplasamentului
Aughinish Alumina respinge ideea că apa contaminată s-ar deplasa necontrolat în afara proprietății.
Compania susține că programul de monitorizare aprobat de EPA arată că poluarea este recuperată și tratată și că, privită în ansamblu, calitatea apei subterane se îmbunătățește.
EPA recunoaște existența unei contaminări istorice sub amplasament, dar afirmă că sistemele instalate de operator împiedică deplasarea acesteia către exterior.
Potrivit agenției, concentrațiile sunt, în general, stabile, iar izvoarele situate de-a lungul țărmului estuarului Shannon oferă cea mai relevantă imagine asupra apei care se deplasează din subteran către marginea amplasamentului.
Compania a raportat că niciunul dintre aceste izvoare nu a prezentat o deteriorare a calității în anul 2024.
Afirmația potrivit căreia poluarea este controlată se bazează pe monitorizarea puțurilor, pe pomparea apei din zonele afectate și pe redirecționarea acesteia către instalația de tratare a efluenților.
Aluminiu de peste 200.000 de micrograme pe litru
Rapoartele de monitorizare arată că nivelurile diferă considerabil de la un puț la altul.
În ultimul trimestru din 2025, un puț de observație din zona instalației, identificat drept POW 7, avea un pH de 12,34 și o concentrație de aluminiu de aproape 107.000 de micrograme pe litru.
În alte două puncte, POW 29 și POW 30, concentrațiile de aluminiu depășeau 200.000 de micrograme pe litru, iar pH-ul era mai mare de 12.
Valorile ridicate ale pH-ului indică o apă puternic alcalină, caracteristică poluării asociate procesului industrial de obținere a aluminei.
În octombrie 2025, puțul POW 1 avea o concentrație de aluminiu de 22.460 de micrograme pe litru și 186 de micrograme de arsenic pe litru.
În POW 7, arsenicul ajungea la 347 de micrograme pe litru.
Pentru comparație, valoarea parametrică stabilită pentru arsenic în apa potabilă este de 10 micrograme pe litru. Această comparație oferă doar un reper privind ordinul de mărime și nu înseamnă că apa din puțurile industriale este destinată consumului sau că populația a fost expusă.
Au mai fost identificate concentrații ridicate de cloruri, sulfați, sodă și zinc.
Șapte dintre cele nouă izvoare active monitorizate pe amplasament depășeau cel puțin unul dintre pragurile folosite pentru evaluarea apelor subterane.
Niveluri și mai ridicate în anii anteriori
Cele mai recente rezultate nu reprezintă cele mai mari valori consemnate la rafinărie.
La mijlocul anului 2024, unul dintre puțurile de recuperare ar fi înregistrat o concentrație de aluminiu de aproximativ 5.745 de ori peste pragul de evaluare, la un pH apropiat de 13.
Spre finalul anului 2025, un alt puț ar fi avut o concentrație de arsenic de aproximativ 253 de ori mai mare decât pragul folosit în analiză.
Compania susține că valorile foarte ridicate din puțurile de recuperare trebuie interpretate și în contextul funcției acestora.
Aceste puțuri sunt amplasate intenționat în zonele contaminate pentru a extrage apa poluată și a o trimite către tratare. Prin urmare, concentrațiile mari ar putea indica faptul că sistemul captează poluarea din zonele în care aceasta este cea mai severă.
În același timp, rezultatele arată amploarea cantității de contaminanți existente în subteran.
Cum produce rafinăria alumina
Aughinish Alumina transformă bauxita în alumină, un oxid de aluminiu folosit ulterior în topitorii pentru producerea aluminiului metalic.
Procesul industrial presupune tratarea bauxitei la temperaturi ridicate cu soluții puternic alcaline, într-o procedură cunoscută drept procesul Bayer.
După separarea aluminei, rămâne un reziduu fin, de culoare roșiatică, denumit în mod obișnuit „noroi roșu” sau reziduu de bauxită.
Acesta poate conține oxizi de fier, aluminiu rezidual, sodă și diferite metale ori metaloizi proveniți din minereul procesat.
Aproximativ 40 de milioane de tone de reziduu de bauxită sunt depozitate în zona special amenajată a complexului.
Puțuri contaminate au fost identificate atât sub instalațiile de producție, cât și sub zona în care sunt depozitate reziduurile.
Cea mai mare rafinărie de alumină din Europa
Aughinish Alumina este considerată cea mai mare rafinărie de alumină din Europa și una dintre cele mai importante instalații industriale din Irlanda.
Fabrica funcționează permanent, 24 de ore pe zi și 365 de zile pe an.
În documentele depuse pentru autorizarea industrială, compania raporta aproximativ 470 de angajați permanenți și în jur de 220 de contractori.
Rafinăria este deținută de grupul rus Rusal, unul dintre cei mai mari producători de aluminiu din lume.
Importanța economică a fabricii, numărul locurilor de muncă și rolul său în lanțurile europene de aprovizionare fac ca orice decizie privind activitatea acesteia să aibă consecințe industriale și politice importante.
Plan de recuperare și investiții pentru limitarea poluării
EPA și Aughinish Alumina au convenit un program de acțiune pentru gestionarea contaminării apelor subterane.
Programul include instalarea unor puțuri suplimentare de monitorizare și recuperare, pomparea apei afectate și trimiterea acesteia către instalația de tratare a efluenților.
Compania afirmă că a realizat investiții în consolidarea bazinelor de retenție, căptușirea canalelor, repararea structurilor și instalarea de noi puțuri.
Un program de verificare a integrității acoperă aproximativ 410 structuri, inclusiv conducte de proces, bazine de retenție și rezervoare.
Acestea sunt testate periodic pentru identificarea fisurilor sau a altor defecțiuni prin care substanțele industriale ar putea ajunge în sol.
Rezultatele monitorizării sugerează că sistemul recuperează o parte din apa contaminată.
Compania susține că tendința generală este de ameliorare, chiar dacă în unele puncte individuale au fost observate creșteri importante ale concentrațiilor.
EPA nu a inițiat sancțiuni pentru aceste depășiri
Până în prezent, EPA nu a început o procedură de sancționare a companiei ca urmare a valorilor prezentate în rapoartele privind apa subterană.
Poziția agenției este că poluarea este cunoscută, monitorizată și gestionată prin programul corectiv.
Unele dintre valorile folosite pentru analiza apelor subterane sunt praguri de evaluare și nu limite de emisie stabilite direct în licența industrială.
EPA consideră că nu există dovezi potrivit cărora contaminarea ar fi produs efecte în afara amplasamentului.
Această poziție este contestată de expertul independent citat de The Irish Times, care susține că natura carstică a subsolului face dificilă excluderea unor trasee subterane care nu sunt interceptate de rețeaua actuală de puțuri.
Problema centrală nu este, așadar, dacă există contaminare sub rafinărie — acest lucru este recunoscut atât de companie, cât și de EPA — ci dacă sistemul actual poate demonstra că poluarea rămâne complet izolată.
Exporturile către Rusia reprezintă o controversă separată
Problema de mediu apare într-o perioadă în care Aughinish Alumina se află și în centrul unei controverse privind exporturile sale către Rusia.
Datele comerciale revizuite arată că Rusia a primit aproximativ 50,25% din exporturile irlandeze de alumină în primul trimestru din 2026.
Statele Uniunii Europene au primit aproximativ 39,22%, iar restul a fost exportat către alte destinații.
Pentru întregul an 2025, aproximativ 776.000 de tone, reprezentând 43% din exporturile irlandeze de alumină, au mers către Rusia.
Cifrele inițiale erau mai ridicate, dar au fost corectate după ce Aughinish Alumina a declarat că informațiile transmise autorităților statistice conțineau o eroare administrativă.
Exporturile de alumină către Rusia nu sunt interzise de sancțiunile europene.
O investigație jurnalistică internațională a arătat însă că topitoriile rusești care primesc alumină din Irlanda livrează aluminiu către un lanț comercial care include furnizori ai unor companii rusești de armament aflate sub sancțiuni.
Nu a fost identificat un transport concret de alumină produsă la Aughinish care să fi ajuns într-o anumită armă.
Compania susține că materialul exportat este folosit pentru producerea aluminiului destinat piețelor civile și externe și neagă că alumina din Irlanda intră în industria militară rusă.
Întrebarea esențială: unde ajunge apa contaminată?
Cazul Aughinish Alumina reunește mai multe probleme sensibile pentru autoritățile irlandeze: protejarea mediului într-o zonă geologică vulnerabilă, menținerea unei instalații industriale de importanță strategică și supravegherea unei companii deținute de un grup rus.
Pentru comunitățile de pe estuarul Shannon, întrebarea imediată este dacă apa contaminată rămâne în interiorul complexului.
Răspunsul companiei și al EPA este că poluarea este interceptată, pompată și tratată și că nu există dovezi privind efecte în exterior.
Expertul independent avertizează însă că, într-un sistem carstic traversat de fisuri și canale naturale, absența unei contaminări detectate în afara amplasamentului nu demonstrează neapărat că fiecare traseu al apei subterane este cunoscut.
Atunci când în unele puțuri sunt măsurate concentrații de mii de ori peste pragurile de evaluare, capacitatea sistemului de monitorizare de a urmări întreaga pană de contaminare devine esențială pentru siguranța mediului și pentru încrederea publicului.
