An Garda Síochána a raportat inițial contracte în valoare de aproximativ 3,1 milioane de euro care nu respectau regulile privind achizițiile publice, însă auditorii statului au descoperit ulterior că valoarea reală era de peste patru ori mai mare, ajungând la 14,2 milioane de euro.
Diferența a fost descoperită în urma unei verificări efectuate de Office of the Comptroller and Auditor General, instituția care verifică modul în care sunt cheltuiți banii publici în Irlanda.
Potrivit informațiilor obținute în urma auditului, Garda declarase inițial 22 de contracte care fuseseră atribuite fără o procedură competitivă și care nu respectau regulile aplicabile achizițiilor publice.
Auditorii au constatat însă că raportarea era incompletă.
După analizarea informațiilor, au fost identificați furnizori care lipseau din documentele transmise inițial, iar Garda a fost nevoită să întocmească o listă revizuită.
Noua situație a inclus 65 de contracte necompetitive și neconforme, cu o valoare totală de aproximativ 14,2 milioane de euro.
Cu alte cuvinte, nu era vorba doar despre câteva contracte omise sau despre o diferență minoră de contabilitate. Numărul contractelor identificate a crescut de aproape trei ori, iar valoarea acestora a urcat de la 3,1 milioane la 14,2 milioane de euro.
Auditorii au considerat problema suficient de serioasă încât să o clasifice drept un risc „ridicat”.
Una dintre principalele îngrijorări a fost faptul că informațiile incomplete puteau ajunge mai departe la Public Accounts Committee, comisia parlamentară care verifică modul în care instituțiile statului folosesc banii publici.
Dacă raportarea inițială nu ar fi fost verificată, parlamentarii ar fi putut primi o imagine incorectă asupra dimensiunii reale a contractelor care încălcau regulile.
Auditorii au avertizat explicit că o asemenea situație creează riscul ca informații inexacte să fie prezentate comisiei și ca membrii acesteia să fie induși în eroare.
Problema nu se oprește însă la diferența dintre cele două sume.
Verificările au scos la iveală și deficiențe serioase în registrul contractelor ținut de Garda.
În 44 de cazuri nu era precizată durata contractului.
În alte 19 situații lipsea valoarea contractului, iar pentru 62 de contracte nu exista o persoană de contact din partea furnizorului.
În alte 37 de cazuri, în locul categoriei corespunzătoare achiziției fusese trecut pur și simplu numele districtului Garda relevant.
Pentru încă un contract nu exista nici măcar un număr intern de referință.
Aceste lipsuri sunt importante pentru că registrul contractelor ar trebui să permită verificarea rapidă a unei cheltuieli: cine a primit contractul, pentru ce serviciu sau produs, pe ce perioadă, la ce valoare și prin ce procedură a fost selectat furnizorul.
Atunci când asemenea informații lipsesc, devine mult mai dificil de verificat dacă banii publici au fost cheltuiți corect și dacă furnizorii au fost selectați în mod transparent.
Constatarea auditorilor este cu atât mai problematică deoarece Garda transmisese Public Accounts Committee, în iunie 2025, că proiectul privind registrul contractelor fusese finalizat.
Auditul sugerează însă că, deși registrul exista, informațiile din el erau incomplete în numeroase cazuri.
Pentru publicul larg, termenul „achiziții publice” poate suna tehnic, însă principiul este relativ simplu.
Atunci când o instituție a statului cumpără bunuri sau servicii folosind bani publici, trebuie să respecte anumite reguli pentru a se asigura că firmele au șanse egale să concureze pentru contract și că statul obține un preț corect.
În funcție de valoarea contractului, aceste proceduri pot însemna solicitarea mai multor oferte sau organizarea unei licitații publice.
Scopul este tocmai evitarea situației în care un contract este oferit direct unui anumit furnizor fără concurență și fără posibilitatea de a demonstra că statul a obținut cea mai bună ofertă.
Există situații excepționale în care atribuirea directă a unui contract poate fi justificată, de exemplu în cazuri urgente sau atunci când doar un anumit furnizor poate presta serviciul necesar.
Problema apare atunci când aceste excepții nu sunt justificate corespunzător sau când instituția continuă să folosească același furnizor fără o procedură competitivă, deși ar fi trebuit organizată una.
În cazul analizat acum, contractele identificate de auditori au fost clasificate atât ca necompetitive, cât și ca neconforme cu regulile de achiziții publice.
Auditorii au cerut conducerii Garda să se asigure nu doar că procedurile sunt respectate în viitor, ci și că încălcările sunt raportate complet și corect.
Auditul a analizat și unele dintre contractele legate de cazarea polițiștilor mobilizați pentru finala Europa League din Dublin, disputată în mai 2024.
Operațiunea de securitate, denumită Operation Argillite, a implicat mii de membri Garda și a necesitat cazarea unor polițiști aduși din alte zone ale țării.
Modul în care au fost rezervate camerele de hotel a devenit ulterior subiectul unei controverse separate.
Un raport al Comptroller and Auditor General a arătat că aproximativ 590.000 de euro au fost cheltuiți pentru cazarea polițiștilor, iar aproximativ 248.500 de euro au reprezentat camere rezervate, dar care nu au fost folosite.
În unele situații, Garda a negociat direct cu hotelurile și alți furnizori de cazare, în loc să folosească o procedură competitivă obișnuită.
Operațiunea a fost organizată pentru finala Europa League dintre Bayer Leverkusen și Atalanta, desfășurată la Aviva Stadium, iar autoritățile se pregătiseră pentru un aflux foarte mare de suporteri.
Auditul a concluzionat însă că o parte semnificativă din cheltuielile pentru cazare nu a reprezentat o utilizare eficientă a banilor publici.
Noile constatări privind cele 14,2 milioane de euro vin, așadar, într-un context în care gestionarea contractelor și a cheltuielilor Garda se află deja sub o atenție sporită.
Public Accounts Committee a atras la rândul său atenția în acest an asupra problemelor de achiziții, cheltuieli și transparență din Garda.
Comisia parlamentară examinează anual modul în care instituțiile statului folosesc bugetele primite și poate chema în fața sa conducerea organizațiilor pentru explicații.
În cazul Garda, discuțiile au vizat inclusiv achizițiile neconforme, cheltuielile pentru operațiuni speciale și modul în care sunt păstrate și transmise documentele financiare.
Noile informații sunt relevante și din cauza dimensiunii bugetului administrat de Garda.
Poliția irlandeză este una dintre cele mai mari instituții publice din țară și cheltuie anual sume foarte mari pentru salarii, vehicule, uniforme, sisteme informatice, echipamente, clădiri, combustibil, servicii și numeroase alte contracte.
Într-o organizație de această dimensiune, problemele de achiziții nu înseamnă automat că banii au fost furați sau că furnizorii au fost favorizați intenționat.
Această distincție este importantă.
Un contract declarat „neconform” cu regulile achizițiilor publice nu este, prin definiție, dovada unei fraude sau a corupției.
Poate însemna că nu a fost organizată procedura de licitație necesară, că un contract existent a fost prelungit mai mult decât permiteau regulile, că documentația justificativă nu a fost completă sau că serviciile au continuat să fie cumpărate de la același furnizor fără o nouă competiție.
Problema este însă una serioasă deoarece aceste reguli există tocmai pentru protejarea banilor publici.
Lipsa concurenței poate însemna că statul plătește mai mult decât ar fi fost necesar sau că alte companii nu au avut posibilitatea de a concura pentru contract.
În acest caz, ceea ce a atras în mod special atenția auditorilor nu a fost doar existența contractelor neconforme, ci și faptul că Garda nu le identificase și raportase pe toate.
Diferența dintre 3,1 milioane și 14,2 milioane de euro ridică astfel două probleme separate.
Prima privește respectarea regulilor de achiziții.
A doua privește capacitatea instituției de a ști exact câte contracte neconforme are și de a transmite informații corecte atunci când acestea sunt cerute de auditorii statului sau de parlament.
Auditorii au considerat tocmai această combinație suficient de gravă pentru clasificarea constatării drept risc ridicat.
Pentru Garda, problema vine într-un moment sensibil.
În aceeași zi în care informațiile despre audit au devenit publice, un membru Garda din regiunea Dublin a fost pus sub acuzare într-un dosar separat investigat de unitatea anticorupție a poliției.
Cele două cazuri nu au nicio legătură cunoscută între ele și nu trebuie confundate.
Unul este un dosar penal privind un anumit membru Garda, iar celălalt privește modul în care organizația a gestionat și raportat contractele publice.
Împreună însă, cele două subiecte readuc în atenție problema controlului intern și a responsabilității într-o instituție care are atât atribuții de aplicare a legii, cât și un buget public foarte mare.
În urma auditului, Garda trebuie să îmbunătățească atât modul în care contractele sunt înregistrate, cât și procedurile prin care sunt identificate și raportate situațiile în care regulile achizițiilor publice nu au fost respectate.
Miza nu este doar una contabilă.
Atunci când o instituție publică transmite parlamentarilor că există contracte neconforme de 3,1 milioane de euro, iar verificarea independentă descoperă ulterior 14,2 milioane de euro, întrebarea devine și cât de fiabile sunt sistemele interne prin care instituția își urmărește propriile cheltuieli.
Iar acesta este exact riscul pe care auditorii statului spun că Garda trebuie să îl corecteze.
