Numărul persoanelor care continuă să muncească după 65 de ani a crescut puternic în Irlanda, iar fenomenul capătă o importanță suplimentară în această toamnă, odată cu intrarea în vigoare a unor noi drepturi pentru angajații care au în contract o vârstă de pensionare mai mică decât vârsta de acces la pensia de stat.
Cele mai recente date ale Central Statistics Office, citate de The Irish Times, arată că 89.000 de bărbați cu vârsta de peste 65 de ani erau încă încadrați în muncă în trimestrul al doilea din 2026. Numărul este de peste trei ori mai mare decât în 2001, când erau aproximativ 26.000. Creșterea este și mai accentuată în cazul femeilor: de la aproximativ 7.200 în 2001 la 43.600 în prezent, adică de peste șase ori mai multe.
Motivele pentru care oamenii rămân în activitate sunt diferite. Pentru unii este o alegere legată de dorința de a rămâne activi și conectați social, însă pentru alții continuarea muncii este determinată de bani. Chiriile, creditele ipotecare, pensiile private insuficiente sau perioadele mai scurte de contribuție pot face dificilă retragerea completă din activitate.
Un sondaj recent realizat de Irish Life, citat de publicația irlandeză, indică faptul că trei sferturi dintre respondenți se așteaptă să lucreze mai mult înainte de pensionare. Aproximativ un sfert anticipează o retragere treptată din activitate sau trecerea la un program cu timp parțial.
Schimbarea intervine într-un moment important pentru legislația muncii. Employment (Contractual Retirement Ages) Act 2025 a intrat în vigoare la 29 iunie 2026 și le oferă anumitor angajați un drept nou atunci când contractul lor stabilește pensionarea la 65 de ani sau mai devreme, în condițiile în care vârsta de acces la pensia de stat este în prezent 66 de ani.
Potrivit Department of Enterprise, Tourism and Employment, un angajat eligibil care a trecut de perioada de probă poate informa în scris angajatorul că nu este de acord să se pensioneze la vârsta prevăzută în contract și că dorește să continue să lucreze până la 66 de ani. Legea nu obligă pe nimeni să rămână la serviciu: angajatul poate în continuare să se pensioneze la vârsta contractuală dacă aceasta este alegerea sa.
Notificarea trebuie făcută, în mod obișnuit, cu cel puțin trei luni și cu cel mult 12 luni înainte de data pensionării prevăzută în contract. Dacă acel contract impune un termen de notificare mai lung, se aplică termenul contractual sau șase luni, oricare dintre acestea este mai scurt.
Din cauza perioadei minime de notificare de trei luni, 29 septembrie 2026 este prima dată de pensionare contractuală pentru care noul mecanism poate produce efecte. Asta înseamnă că schimbarea legislativă devine relevantă în practică chiar în următoarele zile pentru primii angajați care au folosit procedura de la intrarea legii în vigoare.
Un angajator care dorește totuși să impună pensionarea trebuie să răspundă în scris în termen de o lună și să explice motivele deciziei. Potrivit regulilor oficiale, angajatorul trebuie să poată demonstra că pensionarea este justificată obiectiv și rezonabil de un scop legitim și că măsura folosită este adecvată și necesară. Workplace Relations Commission a publicat un cod de practică și modele de documente pentru angajați și angajatori.
Există și limite importante. Noul drept nu se aplică persoanelor al căror contract stabilește deja pensionarea la 66 de ani sau mai târziu și nici angajaților pentru care vârsta de pensionare este stabilită prin lege, cum este cazul anumitor categorii din Garda și Forțele de Apărare. Aceste persoane rămân însă protejate de legislația existentă privind egalitatea în muncă, acolo unde aceasta este aplicabilă.
Creșterea numărului celor care lucrează după 65 de ani arată astfel două tendințe care se suprapun în Irlanda: o populație activă care rămâne mai mult timp pe piața muncii și o schimbare legislativă menită să reducă situațiile în care un angajat este obligat să se retragă înainte de momentul în care poate primi pensia de stat.
