Doi chiriași români din Navan, comitatul Meath, au fost obligați de Residential Tenancies Board să plătească peste 31.000 de euro reprezentând chirii și costuri de parcare restante și să părăsească locuința în termen de 21 de zile.
Victor și Ionela Tanase locuiau într-un apartament de pe Convent Road, în Athlumney, Navan, pe care îl închiriaseră începând din decembrie 2024.
Cazul este relevant și pentru comunitatea românească din Irlanda, nu doar prin suma foarte mare ajunsă în dispută, ci și printr-o problemă extrem de practică: cei doi români au susținut că o parte dintre plăți fusese făcută în numerar, în timp ce proprietara a afirmat că, după primele două săptămâni, nu a mai primit chiria.
În lipsa unor dovezi suficiente pentru plățile invocate de chiriași, tribunalul RTB a acceptat în cele din urmă calculul restanțelor prezentat de proprietară.
Chiria pentru apartament fusese stabilită la 370 de euro pe săptămână, la care se adăugau 105 euro pentru parcare.
Proprietara locuinței este Martine Carolan, iar fiul acesteia, Ronan Carolan, a reprezentat-o în cadrul procedurilor.
El a declarat tribunalului că Victor și Ionela Tanase ar fi plătit doar primele două săptămâni după mutare și că, ulterior, nu ar mai fi efectuat nicio plată.
Cei doi români au contestat această versiune.
În documentele transmise către RTB, au susținut că plătiseră chiria în numerar și că fuseseră taxați excesiv pentru energia electrică.
Au contestat și autenticitatea unor semnături de pe documentele folosite pentru încetarea contractului, susținând că semnătura de pe avertismentul privind restanțele și cea de pe notificarea prin care li se cerea să părăsească locuința nu ar fi aparținut proprietarei.
Ronan Carolan a respins acuzația și a spus că fusese personal de față atunci când mama sa a semnat documentele.
El a recunoscut că prima plată, care includea chiria și parcarea, fusese făcută în numerar, însă a negat existența plăților ulterioare invocate de cei doi români.
Victor și Ionela Tanase nu au participat la audierea tribunalului RTB desfășurată în luna martie.
Completul a decis însă că dispunea de suficiente documente pentru a continua examinarea cazului în absența lor.
După analizarea probelor, tribunalul a stabilit că restanțele ajunseseră la 31.224,30 euro.
Suma includea atât chiria neachitată, cât și costurile aferente parcării.
Cei doi au fost obligați să achite datoria în zece rate lunare.
Asta înseamnă, dacă ordinul este respectat în forma stabilită de RTB, plăți lunare de peste 3.100 de euro.
Separat de problema datoriei, tribunalul a analizat și dacă notificarea prin care li se ceruse să părăsească locuința fusese emisă legal.
Această parte este importantă deoarece, în Irlanda, un proprietar nu poate evacua direct un chiriaș doar pentru că acesta are restanțe.
Există o procedură obligatorie.
În cazul neachitării chiriei, proprietarul trebuie mai întâi să transmită un avertisment privind restanțele, atât chiriașului, cât și RTB.
Chiriașul trebuie să primească o perioadă legală în care să poată achita suma restantă.
Abia după expirarea acesteia, dacă datoria rămâne neachitată, poate începe procedura de încetare a contractului.
În cazul celor doi români din Navan, tribunalul a concluzionat că procedura fusese respectată și a declarat valabilă notificarea emisă de proprietară.
Ca urmare, Victor și Ionela Tanase au fost obligați să elibereze apartamentul în termen de 21 de zile.
Tribunalul a precizat că nu exista niciun motiv pentru acordarea unei noi perioade de toleranță, în condițiile în care datoria continua să crească.
În timpul procedurilor au existat și informații potrivit cărora cei doi români nu s-ar mai fi aflat în Irlanda la momentul audierii.
Nu exista însă o confirmare că apartamentul fusese efectiv eliberat.
Pentru proprietar, aceasta este o diferență importantă.
O locuință nu poate fi pur și simplu considerată liberă doar pentru că persoana nu mai este văzută acolo.
Trebuie stabilit clar dacă chiriașul a renunțat la posesia locuinței și dacă închirierea s-a încheiat conform procedurilor legale.
Ronan Carolan a folosit audierea și pentru a critica legislația irlandeză privind piața chiriilor.
El a spus că intervenția statului a creat un sistem în care, în opinia sa, un chiriaș poate continua să ocupe o locuință fără să plătească, în timp ce proprietarul este obligat să parcurgă o procedură foarte lungă pentru a recupera proprietatea.
A descris procesul drept excesiv de birocratic și a criticat numărul mare de documente necesare.
Aceste declarații reprezintă însă punctul său de vedere și nu concluzia Residential Tenancies Board.
Tribunalul nu a decis că legislația irlandeză este incorectă față de proprietari.
A analizat doar cazul concret și a stabilit că, de această dată, proprietara respectase procedura, iar chiriașii aveau restanțe importante.
Carolan a criticat și modul în care este prezentată criza locuințelor din Irlanda și a spus că, în opinia sa, proprietarii privați ar trebui să ia în calcul retragerea de pe piață din cauza nivelului de intervenție a statului.
Comentariile sale vin într-o perioadă în care regulile pentru chirii s-au schimbat din nou.
De la 1 martie 2026, Irlanda a extins la nivel național noile limite privind creșterea chiriilor pentru contractele care intră sub regimul actual.
În general, chiria poate fi majorată o singură dată pe an și cu cel mult 2% sau cu rata inflației, dacă aceasta este mai mică.
Au fost introduse și modificări privind durata închirierilor și motivele pentru care un proprietar poate recupera locuința.
Niciuna dintre aceste protecții nu elimină însă obligația chiriașului de a plăti chiria.
Acest aspect este important inclusiv pentru românii care locuiesc în Irlanda și care pot avea impresia că protecția oferită chiriașilor împiedică evacuarea pentru restanțe.
Nu este cazul.
Un chiriaș poate fi obligat să plătească datoria și să părăsească locuința dacă proprietarul urmează corect procedura.
În același timp, proprietarul nu poate decide singur să schimbe încuietorile, să scoată bunurile persoanei sau să întrerupă utilitățile.
Cele două principii funcționează în paralel.
Cazul celor doi români este și un exemplu foarte bun despre riscurile plăților în numerar.
Victor și Ionela Tanase au susținut că achitaseră chiria în acest mod.
Problema este că o plată cash este mult mai greu de demonstrat ulterior decât un transfer bancar.
În lipsa unei chitanțe, a unui mesaj scris sau a unei confirmări clare din partea proprietarului, disputa ajunge să depindă de versiunea fiecărei părți și de celelalte documente existente.
Un transfer bancar lasă automat o urmă: data, suma și beneficiarul.
În cazul unei plăți în numerar, chiriașul ar trebui întotdeauna să ceară o chitanță sau cel puțin o confirmare scrisă.
Este o regulă simplă, dar poate deveni esențială într-o dispută de zeci de mii de euro.
Tribunalul RTB a considerat că dovezile prezentate în acest caz nu confirmau plățile suplimentare invocate de cei doi români.
De aceea a acceptat calculul proprietarei.
Datoria mare se explică și prin nivelul chiriei.
La 370 de euro pe săptămână, costul anual al chiriei depășea 19.000 de euro, fără parcare.
Dacă nu se fac plăți timp de multe luni, suma restantă poate crește foarte repede.
Exact asta s-a întâmplat aici.
Procesul a început după acumularea restanțelor și a continuat timp de luni de zile, iar până la audiere suma ajunsese la peste 31.000 de euro.
RTB recomandă, de regulă, ca proprietarii să înceapă procedura privind neplata cât mai repede, tocmai pentru a evita acumularea unor datorii atât de mari.
Pentru chiriași, situația este la fel de serioasă.
O datorie de asemenea dimensiune nu dispare odată cu plecarea din locuință.
Ordinul RTB poate continua să fie executat, iar proprietarul poate merge mai departe în instanță dacă suma nu este achitată.
Cazul trebuie privit și alături de alte decizii recente ale RTB.
Într-un dosar separat relatat în această săptămână, un proprietar a fost obligat să plătească unui chiriaș 6.500 de euro după ce a schimbat ilegal încuietorile și a chemat Garda când bărbatul a încercat să intre în propria locuință.
Cele două situații arată foarte bine cum funcționează sistemul irlandez.
Dacă chiriașul nu plătește, poate fi obligat să achite restanțele și să plece.
Dacă proprietarul încearcă să îl evacueze fără să respecte procedura, poate ajunge el însuși obligat să plătească despăgubiri.
Faptul că în cazul de la Navan este vorba despre doi români face subiectul cu atât mai relevant pentru comunitatea noastră.
Mulți români închiriază locuințe în Irlanda și se confruntă cu aceleași reguli, aceleași proceduri și aceleași riscuri ca orice alt chiriaș.
Iar una dintre lecțiile cele mai importante din acest caz este foarte concretă: orice plată trebuie să poată fi demonstrată.
Dacă plătiți chiria în numerar, cereți chitanță.
Dacă există o dispută privind utilitățile sau alte costuri, păstrați facturile și mesajele.
Dacă primiți o notificare de încetare a contractului, nu presupuneți automat că este validă, dar nici nu o ignorați.
Iar dacă există restanțe, acestea nu sunt anulate doar pentru că disputa ajunge la RTB.
În cazul lui Victor și Ionela Tanase, tribunalul a stabilit că suma datorată era de 31.224,30 euro, că notificarea de încetare a contractului era valabilă și că apartamentul trebuia eliberat în maximum 21 de zile.
Dincolo de disputa mai largă dintre proprietari, chiriași și Guvern privind regulile pieței, aceasta este concluzia concretă a cazului care îi privește pe cei doi români din Navan.
