O școală din Dublin a decis să renunțe la folosirea iPad-urilor ca principal instrument de lucru pentru elevi, după șase ani de experiență cu tehnologia în clasă, iar schimbarea a pornit chiar de la elevi.
Conducerea Oatlands College din Stillorgan spune că elevii mai mari au început să prefere din nou manualele și materialele tipărite, pe care le considerau mai ușor de folosit pentru concentrare și studiu. După consultarea profesorilor, a părinților și a personalului care lucrează direct în sălile de clasă, școala a decis să revină la cărți pentru noile generații.
Primii elevi de clasa întâi care nu au mai primit iPad-uri au început anul trecut, iar directoarea Caroline Garrett spune că diferența a fost vizibilă rapid.
Profesorii au descris clase mai liniștite, elevi mai concentrați și un control mai bun asupra activității din timpul orelor.
În același timp, elevii nu au simțit că au pierdut accesul la tehnologie, pentru că școala continuă să folosească laptopuri atunci când sunt necesare și are două laboratoare de informatică complet echipate.
Schimbarea nu reprezintă, așadar, o respingere a tehnologiei.
Este mai degrabă o renunțare la ideea că fiecare elev trebuie să aibă permanent în față un dispozitiv digital, indiferent de materia studiată.
Oatlands College introdusese iPad-urile în 2019, într-o perioadă în care multe școli irlandeze încercau să integreze mai mult tehnologia în procesul de învățare.
La momentul respectiv, trecerea părea firească.
Elevii erau deja obișnuiți cu telefoanele inteligente, accesul la internet devenise aproape universal, iar pandemia a accelerat ulterior folosirea platformelor digitale în educație.
După șase ani, experiența școlii arată însă că simpla existență a tehnologiei nu înseamnă automat că elevii învață mai bine.
Cei care au cerut schimbarea au fost chiar elevii mai mari.
Ei începuseră să folosească manualele drept principala sursă pentru studiu și păstrau tabletele doar ca instrument secundar.
Potrivit conducerii școlii, elevii spuneau că se concentrează mai bine atunci când lucrează cu o carte și erau tot mai conștienți de timpul foarte mare petrecut în fața ecranelor.
Profesorii și personalul auxiliar au observat și o altă problemă.
Chiar și atunci când accesul la anumite site-uri este limitat, un dispozitiv conectat la internet oferă permanent posibilitatea de a ieși din activitatea desfășurată la clasă.
Nu este nevoie ca elevul să acceseze ceva periculos sau nepotrivit.
Poate pur și simplu să deschidă o pagină care nu are legătură cu lecția, iar atenția se mută imediat.
Personalul care asistă elevii cu nevoi educaționale speciale a fost una dintre sursele importante de informații pentru conducerea școlii, tocmai pentru că acești angajați stau permanent în clasă și pot observa comportamentul elevilor pe parcursul întregii ore.
Ei au remarcat cât de ușor apăreau distragerile atunci când fiecare elev avea propriul dispozitiv.
După revenirea la manuale, profesorii au descris atmosfera din clase drept mai calmă și mai potrivită pentru învățare.
Experiența acestei școli nu înseamnă însă că Irlanda renunță la digitalizarea educației.
Dimpotrivă.
Strategia națională pentru școli până în 2027 prevede continuarea investițiilor în tehnologie, infrastructură, internet rapid, software educațional și competențe digitale.
Guvernul consideră că elevii trebuie să dobândească abilitățile necesare pentru o lume în care tehnologia este prezentă în aproape toate domeniile.
Dezbaterea actuală este mai degrabă despre modul în care tehnologia trebuie folosită.
Trebuie fiecare elev să aibă permanent un laptop sau o tabletă?
Sau dispozitivele ar trebui folosite doar atunci când aduc un avantaj clar față de manual, caiet și pix?
Răspunsul diferă de la o școală la alta.
În timp ce Oatlands a ales să reducă folosirea dispozitivelor personale, alte școli merg exact în direcția opusă.
Wriggle, una dintre cele mai mari companii care furnizează tehnologie educațională școlilor din Irlanda, spune că numărul instituțiilor care introduc câte un dispozitiv pentru fiecare elev continuă să crească.
Compania lucrează cu aproximativ 200 de școli și oferă nu doar laptopuri și tablete, ci și servicii de administrare, filtrare a accesului la internet și suport tehnic.
Unul dintre motivele pentru această tendință este schimbarea modului în care sunt evaluate materiile în ultimii ani de liceu.
Noul Senior Cycle pune mai puțin accent exclusiv pe examenul final de Leaving Certificate și introduce mai multe proiecte, cercetări și evaluări realizate pe parcursul anului.
Pentru astfel de activități, accesul la internet, documente digitale și programe de lucru poate deveni esențial.
Susținătorii tehnologiei spun că problema nu este dispozitivul în sine, ci modul în care este folosit.
Sancta Maria College din Louisburgh, comitatul Mayo, folosește iPad-uri pentru elevi de aproximativ patru ani.
Conducerea școlii susține că introducerea tehnologiei trebuie însoțită de pregătirea profesorilor și de un plan foarte clar.
Tableta trebuie să fie văzută ca un instrument de lucru, nu ca o jucărie.
Școala consideră că tehnologia poate ajuta în special elevii care învață mai bine vizual și poate permite folosirea unor metode mai creative decât memorarea tradițională.
Există însă și aici o condiție importantă: profesorul trebuie să gestioneze permanent modul în care elevii folosesc dispozitivele.
Distragerea atenției nu a apărut odată cu iPad-ul.
Elevii au privit întotdeauna pe geam, au schimbat bilețele sau au găsit alte modalități de a nu fi atenți.
Diferența este că un dispozitiv conectat la internet poate oferi mult mai multe posibilități de distragere într-un interval foarte scurt.
Dezbaterea nu se limitează însă la concentrare.
Pentru multe familii, cea mai concretă problemă este costul.
Un laptop sau o tabletă cerută de școală poate costa aproximativ 500-600 de euro, în funcție de dispozitiv și de pachetul ales.
Această sumă vine într-o perioadă în care Guvernul a eliminat o parte importantă din costurile asociate manualelor școlare.
Elevii din școlile incluse în sistemul de educație gratuită primesc acum manualele și alte materiale de bază prin schema finanțată de stat.
Dispozitivele digitale individuale nu sunt însă acoperite de această schemă.
Departamentul Educației precizează clar că nu există nicio regulă națională care să oblige elevii de Junior Cycle sau Leaving Certificate să cumpere un laptop ori o tabletă personală.
Decizia aparține fiecărei școli.
În luna mai, ministrul Educației, Hildegarde Naughton, a scris tuturor școlilor și consiliilor de administrație pentru a sublinia acest lucru.
Școlile au fost îndemnate să ia în calcul opiniile părinților, costurile și riscul ca un asemenea sistem să creeze diferențe între familiile care își permit ușor un dispozitiv și cele pentru care 500 sau 600 de euro reprezintă o cheltuială importantă.
Departamentul recomandă și soluții de împrumut pentru elevii care nu își permit propriul dispozitiv.
Pentru unii părinți, problema este că această diferență dintre o decizie a școlii și o obligație națională nu este întotdeauna clară.
Un părinte din Kildare, citat de Irish Times, spunea că a presupus pur și simplu că achiziția laptopului era obligatorie, pentru că toți elevii urmau să îl folosească.
Abia ulterior a aflat că sistemul fusese ales de școală și nu impus de Departamentul Educației.
În realitate, posibilitatea de a spune „nu” poate fi mai mult teoretică.
Dacă întreaga clasă lucrează pe laptop și un singur copil nu are dispozitiv, puțini părinți vor risca să îl lase în această situație, chiar dacă tehnic achiziția nu este obligatorie la nivel național.
Acesta este unul dintre motivele pentru care costul tehnologiei a devenit subiect de cercetare.
Un studiu publicat în această vară de Economic and Social Research Institute, ESRI, avertizează că obligarea familiilor să cumpere dispozitive poate accentua diferențele sociale deja existente în educație.
Cercetătorii au analizat modul în care școlile secundare din Irlanda introduc aceste politici și au constatat diferențe mari între instituții în ceea ce privește costurile, procedurile și informațiile oferite familiilor.
ESRI avertizează că accesul la instrumente considerate necesare pentru educație poate ajunge să depindă prea mult de veniturile familiei.
Într-o familie cu trei copii, înlocuirea dispozitivelor la câțiva ani poate însemna o cheltuială de mii de euro.
Există și problema reutilizării.
Un manual poate fi transmis unui frate mai mic sau poate rămâne în biblioteca familiei ani întregi.
Un laptop sau o tabletă are o durată de viață tehnologică limitată.
După câțiva ani, dispozitivul poate să nu mai primească actualizări sau să nu mai fie compatibil cu sistemele folosite de școală.
În unele programe, nici transmiterea către un frate mai mic nu este simplă, deoarece dispozitivul este configurat și administrat pentru un anumit elev și pentru un anumit ciclu școlar.
Guvernul a prevăzut aproximativ 200 de milioane de euro prin National Development Plan pentru aplicarea strategiei digitale în școli.
Banii nu sunt însă destinați cumpărării câte unui dispozitiv pentru fiecare elev.
Ei trebuie să acopere infrastructura școlilor, rețelele Wi-Fi, echipamentele din sălile de clasă, programele educaționale și platformele de evaluare.
Acest lucru lasă în continuare familiilor o parte importantă din costul sistemelor în care fiecare elev trebuie să aibă propriul dispozitiv.
Există și argumente educaționale pentru revenirea parțială la hârtie.
Cercetări europene realizate în ultimii ani pe peste 170.000 de participanți au indicat că, pentru textele mai lungi, copiii și tinerii tind să înțeleagă și să rețină mai bine atunci când citesc de pe hârtie.
Pe ecrane, cititorii sunt mai predispuși să parcurgă rapid textul și să sară peste anumite părți, mai ales atunci când lucrează sub presiunea timpului.
Cercetătorii nu au concluzionat că tehnologia trebuie eliminată din educație.
Unele tipuri de conținut funcționează foarte bine în format digital.
Materialele video, animațiile, simulările, hărțile interactive sau accesul imediat la surse suplimentare pot oferi posibilități pe care un manual nu le poate reproduce.
Problema apare atunci când tehnologia este folosită doar pentru a înlocui cartea.
Un manual afișat pe ecran nu devine automat un instrument de învățare mai bun doar pentru că este digital.
Exact aceasta este întrebarea care apare acum în tot mai multe școli irlandeze.
Merită ca părinții să plătească sute de euro pentru un dispozitiv dacă elevul îl folosește în principal ca pe un manual electronic?
Sau investiția este justificată doar atunci când școala are un plan clar și folosește tehnologia pentru activități care nu pot fi făcute la fel de bine cu o carte și un caiet?
Oatlands College pare să fi ajuns la propriul răspuns.
Școala nu a eliminat tehnologia.
Elevii au în continuare acces la laptopuri și laboratoare informatice atunci când lecția o cere.
Ceea ce a dispărut este ideea că fiecare copil trebuie să aibă un ecran deschis în față în fiecare oră.
Iar poate cel mai interesant aspect al schimbării este că nu profesorii sau părinții au cerut primii revenirea la cărți.
Au făcut-o elevii.
Generația crescută cu telefoane inteligente, tablete și acces permanent la internet a ajuns, în această școală din Dublin, la concluzia că uneori cea mai bună tehnologie pentru a învăța rămâne tot o carte.
