Executivul analizează întărirea responsabilității părinților în cazurile în care copiii lor sunt implicați în infracțiuni repetate, comportament antisocial grav sau conducere extrem de periculoasă.
Catherine Ardagh, ministrul de stat din Departamentul Justiției cu responsabilitate pentru justiția juvenilă, a anunțat că viitoarea strategie națională pentru acest domeniu va include măsuri prin care părinții să poată fi trași mai clar la răspundere atunci când comportamentul copiilor lor ajunge în zona infracțională.
Discuția s-a intensificat după accidentul produs pe 16 august pe M9, în apropiere de Moone, comitatul Kildare.
Cinci adolescenți aflați într-un BMW au murit după ce mașina în care se aflau a circulat în direcția greșită pe partea de nord a autostrăzii și a intrat frontal într-un Hyundai care se deplasa regulamentar.
În cea de-a doua mașină se aflau trei femei și un copil de șapte ani. Toți patru au fost răniți grav.
Victimele din BMW aveau între 15 și 18 ani.
Accidentul a declanșat o dezbatere națională privind criminalitatea juvenilă, furturile de mașini, conducerea extrem de periculoasă și rolul familiilor, după ce s-a aflat că mai mulți dintre adolescenții implicați erau cunoscuți anterior de autorități.
Unul dintre ei se afla în grija Tusla, iar alți doi erau cunoscuți agenției pentru protecția copilului.
Au apărut, de asemenea, informații potrivit cărora unii dintre tineri fuseseră anterior implicați sau suspectați în incidente de conducere periculoasă și furturi de vehicule.
Mai multe înregistrări cu mașini conduse cu viteză, inclusiv pe contrasens, fuseseră distribuite pe platforme de socializare.
După tragedie, Garda și politicienii au pus din nou problema adolescenților care folosesc mașinile furate sau cumpărate ieftin pentru curse ilegale și pentru realizarea unor videoclipuri destinate rețelelor sociale.
Ministrul Justiției, Jim O’Callaghan, a avertizat atunci că tinerii care continuă asemenea comportamente riscă să ajungă fie în închisoare, fie să își piardă viața.
În paralel, Guvernul a început să analizeze mai atent responsabilitatea părinților.
Catherine Ardagh a spus că „responsabilitatea parentală” trebuie să fie una dintre componentele viitoarei strategii privind criminalitatea juvenilă.
Aceasta nu înseamnă însă că orice părinte al unui adolescent care comite o infracțiune va primi automat o amendă.
Legea irlandeză prevede deja situații în care un judecător poate obliga un părinte sau tutore să suporte consecințe financiare sau să intre într-un program de supraveghere.
Children Act 2001, legea principală care reglementează modul în care sunt tratați minorii în sistemul penal irlandez, oferă instanțelor mai multe opțiuni atunci când un copil este găsit vinovat de o infracțiune.
Printre acestea se numără avertismente, amenzi aplicate minorului, muncă în folosul comunității, ordine de supraveghere, detenție, dar și măsuri care îi pot viza direct pe părinți.
Instanța poate, în anumite condiții, să emită un ordin de supraveghere parentală.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, judecătorul trebuie să considere că o lipsă intenționată de grijă sau control din partea părintelui a contribuit la comportamentul infracțional al copilului.
De asemenea, instanța poate obliga părintele sau tutorele să plătească despăgubiri pentru prejudiciile provocate de copil.
Și în acest caz trebuie demonstrat că părintele a eșuat în mod deliberat să își îndeplinească responsabilitățile de îngrijire sau control și că acest lucru a contribuit la infracțiune.
Judecătorul trebuie să țină cont și de situația financiară a familiei înainte de a stabili suma.
Problema ridicată acum de Guvern este că aceste prevederi sunt folosite foarte rar.
Un oficial guvernamental a atras recent atenția că mecanismele există de peste două decenii, dar aproape nu apar în practica instanțelor.
De aceea, viitoarele modificări ar putea urmări nu doar introducerea unor sancțiuni noi, ci și transformarea celor deja existente într-un instrument folosit mai frecvent.
În dezbaterea politică au apărut inclusiv propuneri mai dure.
Deputatul Fianna Fáil Willie O’Dea susține de mai mult timp că părinții care nu fac niciun efort real pentru a-și controla copiii ar trebui să suporte consecințe financiare.
El a propus inclusiv posibilitatea ca despăgubirile pentru victime să fie recuperate din veniturile părinților sau, în anumite situații, prin rețineri din prestațiile sociale.
O’Dea face însă diferența între familiile în care părinții încearcă să își controleze copiii, fără succes, și cele în care părinții ignoră în mod deliberat comportamentul acestora.
Liderul Aontú, Peadar Tóibín, s-a pronunțat la rândul său pentru sancțiuni financiare în unele cazuri, în special atunci când un minor are mai multe condamnări și familia nu intervine.
În schimb, alți politicieni și organizații care lucrează cu familii vulnerabile avertizează că problema este mult mai complexă.
Fine Gael TD Barry Ward a subliniat că trebuie făcută o diferență clară între părinții care încearcă în mod real să își ajute copilul, dar nu îl mai pot controla, și părinții care își abandonează efectiv responsabilitățile.
Organizațiile care lucrează cu copii și familii atrag atenția că o parte dintre adolescenții implicați în infracțiuni provin din medii marcate de sărăcie, violență domestică, dependențe, probleme de sănătate mintală, lipsa unei locuințe stabile sau experiențe traumatice.
În aceste situații, o simplă amendă aplicată familiei ar putea agrava problemele fără să reducă riscul ca adolescentul să comită din nou infracțiuni.
Actuala strategie irlandeză pentru justiția juvenilă pune tocmai din acest motiv un accent important pe intervenția timpurie.
Statul finanțează în prezent 92 de proiecte locale Youth Diversion și alte patru programe speciale destinate tinerilor cu risc ridicat.
Bugetul pentru aceste măsuri a ajuns în 2026 la aproximativ 43 de milioane de euro, aproape dublu față de nivelul din 2020.
Scopul programelor este ca adolescenții să fie îndepărtați de mediile infracționale înainte de a ajunge la infracțiuni grave și înainte ca detenția să devină singura opțiune.
În același timp, Guvernul recunoaște că există probleme și cu capacitatea sistemului de detenție pentru minori.
Oberstown Children Detention Campus, principalul centru pentru adolescenții condamnați sau plasați în detenție în Irlanda, s-a confruntat în ultimii ani cu presiuni privind numărul de locuri disponibile.
Catherine Ardagh a spus că noua strategie va trebui să trateze simultan responsabilitatea părinților și capacitatea sistemului de detenție.
Accidentul de pe M9 a dus și la alte modificări pregătite de autorități.
Guvernul intenționează să introducă sancțiuni mai severe pentru formele agravante de conducere periculoasă, inclusiv pentru cei care intră în mod deliberat pe contrasens pe autostrăzi.
Autoritățile analizează și utilizarea unor sisteme automate, inclusiv tehnologii bazate pe inteligență artificială, care să identifice rapid vehiculele care intră în direcția greșită pe o autostradă.
Garda pregătește, de asemenea, instruire specială pentru urmărirea vehiculelor, după ani în care polițiștii au avut posibilități limitate de a continua anumite urmăriri de mare viteză.
Tragedia de pe M9 a scos astfel la suprafață o problemă mult mai largă decât conduita celor cinci adolescenți care au murit.
Dezbaterea privește acum simultan responsabilitatea tinerilor, rolul părinților, limitele intervenției Garda, sistemul de protecție a copilului, rețelele sociale și capacitatea statului de a interveni înainte ca un adolescent cu un istoric de infracțiuni să ajungă să pună în pericol propria viață și viețile altor persoane.
Viitoarea strategie pentru justiția juvenilă urmează să stabilească exact în ce situații părinții vor putea fi sancționați mai sever și ce modificări legislative vor fi necesare.
Un lucru este însă deja clar: după tragedia de pe M9, Guvernul nu mai tratează responsabilitatea părinților doar ca pe o dezbatere publică, ci ca pe o parte a viitoarei politici naționale privind criminalitatea juvenilă.
