Tot mai multe persoane din Irlanda spun că au fost victime ale furturilor, fraudelor sau agresiunilor, însă o proporție tot mai mică dintre aceste incidente ajunge să fie raportată la Garda. Cele mai recente date publicate de Central Statistics Office arată o deteriorare simultană a percepției asupra siguranței și a încrederii că poliția poate interveni eficient atunci când este semnalată o infracțiune.
Potrivit sondajului privind experiența și percepția criminalității, 19% dintre persoane au declarat că au fost victime ale unei infracțiuni personale în ultimul an, categorie care include furturi, fraude și agresiuni. În 2019, când a fost realizat precedentul sondaj comparabil, proporția era de 10%. Asta înseamnă că ponderea celor care spun că au trecut printr-o astfel de experiență aproape s-a dublat.
În același timp, raportarea acestor incidente către Garda a scăzut. Doar 30% dintre infracțiunile personale declarate de participanți au fost raportate poliției, față de 39% în 2019. Tendința este similară și în cazul infracțiunilor care afectează locuințele, precum furturile prin efracție, tentativele de intrare prin efracție sau actele de vandalism. Pentru aceste cazuri, rata de raportare a coborât de la 59% în 2019 la 47% în cel mai recent sondaj.
Una dintre explicațiile importante oferite de respondenți este percepția că Garda nu ar putea sau nu ar urma să ia măsuri eficiente. Un alt motiv frecvent este considerarea incidentului drept prea minor pentru a justifica o sesizare. Datele sunt importante deoarece statisticile oficiale bazate exclusiv pe infracțiunile înregistrate de Garda nu surprind automat faptele care nu sunt raportate. O scădere a numărului de sesizări nu înseamnă, prin urmare, că numărul real al incidentelor a scăzut în aceeași măsură.
Sondajul arată și diferențe între bărbați și femei. Aproximativ 21% dintre bărbați au declarat că au fost victime ale unei infracțiuni personale, comparativ cu 17% dintre femei. În schimb, femeile au raportat un nivel semnificativ mai ridicat de teamă privind posibilitatea de a fi agresate fizic.
Teama de criminalitate a crescut în general față de 2019. Atunci, 51% dintre respondenți spuneau că nu se tem deloc că ar putea deveni victime ale unei infracțiuni. Proporția a scăzut acum la 32%. În paralel, ponderea celor care spun că se tem constant sau frecvent de criminalitate a crescut cu opt puncte procentuale, până la 23%.
Percepția asupra eficienței Garda s-a deteriorat și ea. La nivel național, 51% dintre respondenți consideră că Garda este fie „nu foarte eficientă”, fie „deloc eficientă” în combaterea criminalității. În 2019, aceeași opinie era exprimată de 35% dintre participanți.
Imaginea este ceva mai bună atunci când oamenii sunt întrebați despre activitatea poliției în propria zonă. Aproximativ 57% consideră că Garda este eficientă la nivel local. Totuși, și această proporție este în scădere față de 68% în 2019, ceea ce indică faptul că deteriorarea percepției nu se limitează doar la imaginea generală a instituției.
Încrederea în întregul sistem de justiție este de asemenea limitată. Doar 43% dintre respondenți spun că sunt foarte sau destul de încrezători că sistemul reușește să îi aducă în fața justiției pe cei care comit infracțiuni. Proporția era de 46% în 2019.
Datele trebuie citite separat de statisticile privind infracțiunile înregistrate oficial. Sondajele de victimizare încearcă să măsoare experiența directă a populației, inclusiv incidentele care nu au ajuns niciodată în evidențele Garda. Tocmai această diferență explică de ce scăderea raportării este relevantă: dacă o parte mai mare a victimelor decide să nu reclame ceea ce s-a întâmplat, statisticile poliției pot oferi o imagine incompletă asupra nivelului real al criminalității.
Pentru cei care locuiesc în Irlanda, concluzia practică a noilor date este că problema nu este doar numărul infracțiunilor, ci și încrederea publicului că raportarea lor produce un rezultat. Aproape dublarea proporției persoanelor care spun că au fost victime ale unor furturi, fraude sau agresiuni, combinată cu scăderea raportărilor și cu o evaluare mai slabă a eficienței Garda, indică o distanță tot mai mare între experiența populației și capacitatea percepută a sistemului de a răspunde.
