Statul irlandez va trebui să suporte cheltuielile de judecată ale doi cetățeni somalezi după ce nu a pus în aplicare, în termenul legal, ordinele prin care aceștia urmau să fie îndepărtați din Irlanda.
High Court a constatat că cele două procese au devenit lipsite de obiect după ce Department of Justice nu a executat ordinele de returnare în perioada de șase luni în care acestea puteau fi puse în aplicare.
Judecătorul Anthony Barr a decis că situația a fost provocată exclusiv de inacțiunea autorităților și că reclamanții nu trebuie să suporte costurile unor proceduri care nu au mai putut fi continuate din acest motiv.
Cei doi cetățeni somalezi, care nu au nicio legătură între ei, obținuseră permisiunea High Court de a contesta măsurile printr-o procedură de control judiciar.
Instanța nu a mai analizat însă dacă ordinele erau sau nu legale, deoarece acestea au încetat să producă efecte înainte ca procesele să fie soluționate.
Hotărârea privește exclusiv plata cheltuielilor de judecată și nu le acordă automat celor doi dreptul de a rămâne permanent în Irlanda.
Statul propusese închiderea dosarelor fără plata costurilor
După expirarea ordinelor, Chief State Solicitor’s Office le-a propus reclamanților ca dosarele să fie închise fără un ordin privind cheltuielile de judecată.
O asemenea soluție ar fi însemnat că fiecare parte își plătea propriii avocați și propriile costuri.
Cei doi cetățeni somalezi nu au acceptat propunerea.
Prin reprezentanții lor legali, aceștia au susținut că procesele au devenit lipsite de obiect numai pentru că statul nu și-a executat propriile ordine în termenul prevăzut de lege.
Ei au cerut ca autoritățile să suporte costurile pregătirii și desfășurării procedurilor până la momentul în care ordinele au expirat.
High Court le-a dat dreptate.
Judecătorul a apreciat că nu ar fi echitabil ca reclamanții să rămână cu facturile juridice pentru o situație pe care nu au provocat-o.
Primul ordin fusese emis în aprilie 2025
Prima reclamantă, o femeie din Somalia, a primit ordinul de returnare la 30 aprilie 2025.
Documentul prevedea îndepărtarea sa din Irlanda și transferarea într-o țară terță.
La 2 septembrie 2025, High Court i-a acordat permisiunea de a contesta măsura prin control judiciar.
Statul a fost informat oficial despre deschiderea procedurii zece zile mai târziu.
Ordinul nu a fost executat, iar la 8 noiembrie 2025 a expirat perioada în care acesta putea fi pus în aplicare.
Din acel moment, contestația nu mai putea produce un rezultat practic în privința documentului respectiv.
Instanța nu mai avea un ordin valabil pe care să îl confirme, anuleze sau suspende.
O situație asemănătoare în cazul celui de-al doilea reclamant
Cel de-al doilea reclamant, un bărbat, primise ordinul de returnare la 28 mai 2025.
La 15 septembrie, High Court i-a permis să introducă o contestație împotriva măsurii.
Nici ordinul său nu a fost executat în perioada legală.
Procesul a devenit lipsit de obiect la începutul lunii decembrie 2025, odată cu expirarea termenului de șase luni.
În ambele situații, Department of Justice avea cunoștință despre procedurile aflate în fața instanței.
Nu a fost prezentată însă o explicație privind motivele pentru care ordinele nu au fost puse în aplicare înainte de expirare.
Judecătorul: inacțiunea statului a încheiat practic procesele
În hotărârea pronunțată vineri, judecătorul Anthony Barr a descris faptele celor două dosare drept relativ simple.
Fiecare reclamant primise un ordin prin care urma să fie transferat din Irlanda într-o țară terță.
Ministrul Justiției nu a executat însă măsurile în perioada în care acestea erau valabile.
Judecătorul a apreciat că procesele au devenit lipsite de obiect din cauza unui eșec unilateral al statului.
Nu au existat evenimente externe despre care să se poată spune că au făcut imposibilă executarea ordinelor.
Nici reclamanții nu au întreprins vreo acțiune care să îi priveze de dreptul de a cere recuperarea costurilor.
În aceste condiții, instanța a decis că statul trebuie să suporte cheltuielile procedurilor.
Ce cheltuieli va plăti statul
Hotărârea acoperă costurile suportate pentru pregătirea și desfășurarea fiecărei proceduri de control judiciar.
Acestea sunt limitate la perioada de până la data la care ordinul contestat a încetat să mai producă efecte.
Instanța nu a acordat reclamanților despăgubiri pentru prejudicii și nici o sumă fixă drept compensație.
Este vorba despre plata facturilor juridice generate de cele două procese.
Părțile pot conveni valoarea cheltuielilor.
În lipsa unei înțelegeri, acestea vor fi evaluate prin procedura folosită de instanțe pentru stabilirea costurilor juridice.
Suma finală nu a fost precizată în hotărârea relatată public.
Ce este un ordin de returnare
Un ordin de returnare este o măsură prin care autoritățile decid că o persoană trebuie transferată sau îndepărtată din Irlanda în condițiile prevăzute de legislația privind imigrația și protecția internațională.
În cazul celor doi cetățeni somalezi, hotărârea menționează transferarea într-o țară terță.
Aceasta nu înseamnă neapărat că urmau să fie trimiși în Somalia.
„Țară terță” poate desemna un alt stat considerat responsabil sau potrivit pentru preluarea persoanei, în funcție de procedura juridică aplicabilă.
Un asemenea ordin poate fi contestat în instanță dacă persoana susține că a fost emis ilegal, că procedura nu a fost respectată sau că transferul ar încălca drepturile sale.
Permisiunea de a introduce o contestație nu înseamnă că reclamantul va câștiga automat procesul.
Instanța trebuie, în mod normal, să analizeze argumentele ambelor părți și legalitatea deciziei administrative.
Fondul contestațiilor nu a fost soluționat
High Court nu a stabilit că ordinele emise împotriva celor doi cetățeni somalezi erau nelegale.
De asemenea, instanța nu a confirmat că măsurile erau corecte.
Cele două întrebări au rămas fără un răspuns definitiv, deoarece documentele contestate au expirat înainte de finalizarea proceselor.
După expirare, anularea lor nu le-ar mai fi oferit reclamanților un avantaj practic.
Din acest motiv, dosarele au devenit lipsite de obiect.
Decizia privind cheltuielile nu trebuie confundată cu o victorie a reclamanților asupra fondului politicii de imigrație.
Aceștia au câștigat disputa legată de cine trebuie să plătească procesele, nu o hotărâre prin care ordinele inițiale să fi fost declarate ilegale.
Statutul celor doi nu a fost decis prin această hotărâre
Expirarea ordinelor nu le oferă automat celor doi cetățeni somalezi un permis permanent de ședere.
Situația lor juridică poate depinde în continuare de procedurile de protecție internațională, de alte decizii ale Department of Justice și de circumstanțele individuale ale fiecărui caz.
Autoritățile ar putea fi nevoite să reanalizeze dosarele înainte de adoptarea unor noi măsuri.
Orice decizie viitoare ar trebui emisă și executată în conformitate cu legislația aplicabilă la acel moment.
Hotărârea pronunțată vineri nu împiedică automat statul să ia alte decizii legale privind șederea celor doi.
Ea stabilește doar consecințele financiare ale faptului că vechile ordine au fost lăsate să expire în timpul proceselor.
De ce sunt importante cheltuielile de judecată
Procesele de control judiciar pot presupune costuri considerabile.
Reclamanții au nevoie de avocați, pregătirea documentelor, analiza legislației și reprezentare în fața instanței.
Regula generală este că partea care pierde poate fi obligată să suporte costurile celeilalte părți, însă instanțele au o marjă de apreciere.
Situația este mai complicată atunci când un dosar se încheie fără o hotărâre asupra fondului.
Judecătorul trebuie să analizeze de ce procesul nu a mai continuat și dacă una dintre părți este responsabilă pentru această evoluție.
În cele două cazuri, High Court a considerat că răspunsul este clar: ordinele au expirat deoarece statul nu le-a executat.
Autoritățile nu au explicat întârzierea
Un element important al hotărârii este lipsa unei explicații din partea statului.
Nu a fost indicat un obstacol juridic, logistic sau extern care să fi împiedicat aplicarea ordinelor.
Nu s-a susținut nici că reclamanții s-ar fi ascuns, ar fi refuzat cooperarea sau ar fi provocat în alt mod întârzierea.
Judecătorul a arătat că ministrul, indiferent de motiv, nu a pus în aplicare măsurile în perioada lor de valabilitate.
Această lipsă de acțiune a făcut ca procesele să nu mai poată continua în forma inițială.
În consecință, costul nu putea fi transferat asupra persoanelor care contestaseră măsurile.
Posibile implicații pentru alte dosare
Hotărârea nu stabilește că statul va trebui să plătească automat cheltuielile în fiecare caz în care un ordin de returnare expiră.
Fiecare proces este analizat în funcție de propriile fapte.
Instanțele pot lua în considerare conduita reclamanților, apariția unor evenimente externe, motivele întârzierii și modul în care părțile au încercat să închidă litigiul.
Decizia oferă însă un reper pentru cazurile în care procedura devine lipsită de obiect exclusiv din cauza inacțiunii autorităților.
În asemenea circumstanțe, statului îi poate fi dificil să susțină că fiecare parte trebuie să își achite propriile costuri.
High Court a transmis prin hotărârea sa că o instituție publică nu poate lăsa să expire măsura contestată și apoi să pretindă că persoana care a suportat costurile procesului trebuie să rămână cu facturile.
Statul trebuie să suporte consecințele propriei inacțiuni
Cele două procese nu s-au încheiat printr-o hotărâre care să stabilească legalitatea ordinelor de returnare.
Ele s-au încheiat deoarece măsurile au încetat să mai fie valabile înainte ca instanța să se pronunțe.
Judecătorul Anthony Barr a considerat că reclamanții nu au contribuit la această situație.
Responsabilitatea a revenit exclusiv statului, care nu și-a pus în aplicare deciziile în intervalul prevăzut de lege.
În aceste condiții, High Court a decis că cei doi cetățeni somalezi au dreptul să își recupereze cheltuielile juridice până la momentul în care fiecare dosar a devenit lipsit de obiect.
Hotărârea nu le stabilește statutul viitor în Irlanda, dar obligă autoritățile să suporte consecințele financiare ale întârzierii care a făcut ca procesele să nu mai poată fi soluționate.
