Aproape șase din zece persoane eliberate din penitenciarele irlandeze în 2020 au fost condamnate pentru o nouă infracțiune în următorii trei ani, arată cele mai recente date publicate de Central Statistics Office.
Rata recidivei a fost de 58%, în scădere cu patru puncte procentuale față de nivelul înregistrat în rândul persoanelor eliberate în 2018.
Datele arată însă diferențe foarte mari în funcție de vârstă și de infracțiunea pentru care persoana executase inițial pedeapsa.
Dintre cei care aveau mai puțin de 21 de ani la eliberarea din penitenciar, 77% au fost condamnați din nou în interval de trei ani.
În cazul persoanelor cu vârsta de cel puțin 51 de ani, rata a fost de numai 26%.
Foștii deținuți care executaseră pedepse pentru tâlhărie, furt prin efracție și furt au prezentat cele mai ridicate niveluri de recidivă.
Separat, dintre persoanele eliberate în 2023, 42% au fost condamnate pentru o nouă faptă comisă în primul an de libertate.
Datele urmăresc condamnările, nu doar arestările
Statisticile CSO nu includ automat orice persoană suspectată, interogată sau arestată după ieșirea din penitenciar.
Pentru ca un caz să fie considerat recidivă în această analiză, persoana trebuie să fi comis o nouă infracțiune în perioada urmărită și să fi fost ulterior condamnată.
În cazul persoanelor eliberate în 2020, autoritățile au analizat infracțiunile comise în următorii trei ani și au lăsat încă doi ani pentru încheierea procedurilor judiciare.
Pentru grupul eliberat în 2023, au fost urmărite faptele comise în primul an de la punerea în libertate, urmate de încă un an în care instanțele puteau pronunța o hotărâre.
Acest interval explică de ce cele mai recente statistici privind recidiva nu se referă la persoanele eliberate în 2025 sau 2026.
Este nevoie de timp pentru ca o infracțiune să fie investigată, dosarul să ajungă în instanță și procedura să fie finalizată.
Tinerii au cea mai mare rată de recidivă
Vârsta reprezintă unul dintre cei mai importanți factori identificați în raport.
Mai mult de trei sferturi dintre persoanele eliberate înainte de împlinirea vârstei de 21 de ani în 2020 au fost condamnate din nou în următorii trei ani.
Procentul de 77% este de aproape trei ori mai mare decât cel înregistrat în rândul foștilor deținuți cu vârsta de cel puțin 51 de ani.
Și în analiza limitată la primul an de după eliberare, tinerii au avut cel mai mare nivel al recidivei.
Dintre persoanele sub 21 de ani eliberate în 2023, 58% au fost condamnate pentru o nouă faptă comisă în următoarele 12 luni.
Procentul a scăzut de la 63% în anul anterior, dar a rămas cel mai ridicat dintre toate categoriile de vârstă.
Datele sugerează că intervențiile pentru prevenirea recidivei trebuie să se concentreze în special asupra tinerilor care ies din sistemul penitenciar.
Lipsa unei locuințe stabile, dependențele, abandonul școlar și dificultățile de a găsi un loc de muncă pot contribui la revenirea rapidă în activitatea infracțională.
Tâlhăria, furtul prin efracție și furtul, în fruntea statisticilor
Persoanele care executaseră pedepse pentru tâlhărie au avut cea mai mare rată de recidivă în trei ani.
Aproximativ 78% dintre cei eliberați în 2020 după asemenea condamnări au comis o nouă infracțiune pentru care au fost condamnați.
În cazul celor care executaseră pedepse pentru furt prin efracție, procentul a fost de 76%.
Pentru furt și infracțiuni conexe, rata a ajuns la 72%.
Aceste cifre nu înseamnă că fiecare persoană a repetat exact același tip de faptă.
CSO precizează că infracțiunea comisă după eliberare poate aparține unei categorii diferite de cea care a dus la încarcerarea inițială.
De exemplu, o persoană eliberată după o condamnare pentru furt poate fi condamnată ulterior pentru tulburarea ordinii publice, droguri sau o infracțiune rutieră.
În alte categorii, rata recidivei în trei ani a fost de 58% pentru persoanele condamnate inițial pentru agresiuni, amenințări, hărțuire și fapte conexe.
Pentru infracțiunile legate de droguri, procentul a fost de 40%, iar pentru infracțiunile rutiere, de 53%.
Peste patru din zece au recidivat în primul an
Datele mai recente, dar limitate la o perioadă mai scurtă, arată că 42% dintre persoanele eliberate în 2023 au comis o nouă infracțiune în primul an și au fost ulterior condamnate.
Procentul a scăzut ușor față de 44% pentru cei eliberați în 2022.
Comparativ cu 2016, rata recidivei în primul an este mai mică cu șapte puncte procentuale.
Scăderea din 2023 a fost influențată în special de persoanele care executaseră pedepse pentru furt.
În rândul acestora, rata recidivei în primul an a coborât de la 63% pentru eliberările din 2022 la 58% pentru cele din 2023.
Chiar și după această reducere, mai mult de jumătate dintre persoanele din această categorie au fost condamnate din nou în primul an de libertate.
Cele mai multe fapte noi au fost furturi, incidente de ordine publică sau droguri
Aproape 65% dintre infracțiunile comise în primul an după eliberările din 2023 au aparținut uneia dintre trei categorii.
Este vorba despre furturi, fapte privind ordinea publică și infracțiuni legate de droguri.
Datele arată că problemele întâlnite după ieșirea din penitenciar nu se limitează la infracțiunile grave.
O parte importantă a recidivei este formată din fapte asociate sărăciei, dependențelor, lipsei unei locuințe și dificultăților de reintegrare.
Infracțiunile privind ordinea publică pot include comportamente precum intoxicația în spațiul public, amenințările, tulburarea liniștii sau refuzul de a respecta indicațiile Garda.
Raportul statistic nu stabilește însă cauzele individuale ale fiecărei infracțiuni.
Diferențe importante între regiuni
Rata recidivei într-un an a variat considerabil în funcție de regiunea în care persoana locuia la momentul eliberării.
Cea mai mare valoare a fost înregistrată în Mid-West, regiune care include comitatele Clare, Limerick și Tipperary.
Acolo, 52% dintre persoanele eliberate din penitenciar în 2023 au fost condamnate din nou pentru o faptă comisă în primul an.
Procentul a rămas neschimbat față de anul anterior.
La celălalt capăt al clasamentului s-a aflat regiunea Mid-East, formată din Kildare, Louth, Meath și Wicklow.
Rata recidivei a fost de 34%.
Diferențele regionale pot fi influențate de accesul la locuințe, servicii pentru dependențe, asistență socială, transport, locuri de muncă și programe de reintegrare.
Datele nu demonstrează însă că regiunea în sine provoacă recidiva.
Ele indică locul unde persoana era înregistrată ca locuind la eliberare.
Femeile au avut o rată ușor mai mare decât bărbații
În rândul persoanelor eliberate în 2020, 60% dintre femei au fost condamnate din nou în următorii trei ani.
Pentru bărbați, procentul a fost de 58%.
Diferența este redusă și trebuie interpretată în contextul numărului mult mai mic de femei aflate în grupul analizat.
Dintre cele 2.744 de persoane eliberate în 2020, numai 259, aproximativ 10%, erau femei.
Rata mai mare nu înseamnă automat că femeile prezintă un risc general mai ridicat.
Grupul poate include o proporție mai mare de persoane cu probleme complexe, precum dependențe, lipsa locuinței, violență domestică, dificultăți de sănătate mintală și separarea de copii.
Recidiva a scăzut, dar rămâne ridicată
Procentul de 58% înregistrat în trei ani reprezintă o scădere față de 62% pentru persoanele eliberate în 2018.
Și rata recidivei într-un an a coborât ușor.
Evoluția sugerează o îmbunătățire lentă, dar nivelul rămâne ridicat.
Mai mult de jumătate dintre persoanele eliberate ajung să primească o nouă condamnare în interval de trei ani.
În cazul tinerilor și al persoanelor condamnate pentru infracțiuni împotriva proprietății, proporția se apropie de opt din zece.
Rezultatele ridică întrebări privind eficiența programelor de reabilitare din penitenciare și sprijinul disponibil după eliberare.
Ieșirea din penitenciar nu înseamnă automat reintegrare
O persoană eliberată poate avea dificultăți în obținerea unei locuințe, găsirea unui loc de muncă și refacerea legăturilor cu familia.
Cazierul poate limita accesul la anumite profesii și poate determina angajatorii să respingă candidatura.
Persoanele care nu au unde locui pot ajunge în adăposturi, în locuințe temporare sau direct pe stradă.
Dependențele și problemele de sănătate mintală pot reapărea rapid dacă tratamentul început în penitenciar nu continuă în comunitate.
Lipsa actelor, a unui cont bancar, a transportului sau a banilor pentru primele săptămâni poate transforma eliberarea într-o perioadă de instabilitate accentuată.
Acești factori nu justifică infracțiunile, dar pot contribui la riscul de recidivă.
Pedepsele scurte oferă puțin timp pentru reabilitare
Persoanele condamnate la perioade scurte de detenție pot avea acces limitat la educație, tratament și programe de pregătire pentru eliberare.
Uneori, pedeapsa este suficient de lungă pentru a provoca pierderea locuinței sau a locului de muncă, dar prea scurtă pentru finalizarea unui program de reabilitare.
La ieșire, persoana se poate afla într-o situație mai instabilă decât înainte de încarcerare.
Organizațiile pentru reforma sistemului penal susțin de mai mult timp că sancțiunile în comunitate pot fi mai eficiente pentru anumite infracțiuni mai puțin grave.
Acestea pot permite persoanei să păstreze un loc de muncă, să urmeze tratament și să repare prejudiciul fără ruperea completă a legăturilor sociale.
Asemenea măsuri nu sunt potrivite pentru fiecare caz, dar pot reduce folosirea detenției atunci când riscul pentru public este scăzut.
Supraaglomerarea poate afecta programele din penitenciare
Sistemul penitenciar irlandez se confruntă cu o presiune tot mai mare asupra capacității.
Atunci când numărul deținuților depășește spațiile disponibile, accesul la educație, tratament, consiliere și pregătirea pentru eliberare poate fi redus.
Personalul trebuie să acorde prioritate siguranței și activităților esențiale.
Unele persoane pot petrece mai mult timp în celule și pot avea mai puține oportunități de a participa la programe.
Efectele supraaglomerării nu apar imediat în noile statistici.
Datele privind recidiva în trei ani se referă la persoane eliberate în 2020, iar cele privind primul an la persoane eliberate în 2023.
Situația actuală din penitenciare poate influența rezultatele care vor fi măsurate în anii următori.
Prevenirea recidivei depinde și de servicii din afara penitenciarelor
Irish Prison Service poate oferi educație, tratament pentru dependențe, formare profesională și sprijin înainte de eliberare.
Succesul reintegrării depinde însă și de instituții și servicii din afara sistemului penitenciar.
Accesul la o locuință, tratament medical, venit, educație și ocuparea forței de muncă este esențial.
O persoană care părăsește penitenciarul fără un loc sigur în care să stea și fără un plan realist pentru primele luni prezintă un risc mai mare de a reveni la vechile comportamente.
Pentru tinerii sub 21 de ani, intervenția poate necesita sprijin mai intens, mentorat și programe adaptate nivelului de educație și experienței de muncă.
Cifrele CSO arată că simpla executare a pedepsei nu garantează reducerea riscului de recidivă.
Un test pentru eficiența sistemului de justiție
Recidiva este unul dintre principalii indicatori folosiți pentru evaluarea unui sistem penal.
O pedeapsă trebuie să sancționeze infracțiunea și să protejeze populația, dar sistemul urmărește și reducerea riscului ca persoana să comită noi fapte după eliberare.
Scăderea ușoară observată în datele recente reprezintă o evoluție pozitivă.
Nivelurile foarte ridicate în rândul tinerilor și al persoanelor condamnate pentru infracțiuni împotriva proprietății arată însă că problema rămâne departe de a fi rezolvată.
Pentru autorități, datele pot ajuta la direcționarea programelor către categoriile cu cel mai mare risc.
Pentru comunitate, miza este mai largă decât situația foștilor deținuți.
Reducerea recidivei înseamnă mai puține victime, costuri mai mici pentru Garda, instanțe și penitenciare și o siguranță mai mare pe termen lung.
