Catherine Ardagh, ministrul de stat din cadrul Departamentului Justiției responsabil inclusiv de justiția juvenilă, a transmis că părinții trebuie să aibă o responsabilitate reală pentru comportamentul copiilor lor, în special în cazurile în care aceștia ignoră sau chiar facilitează activitatea infracțională.
Discuția are loc după ce mai mulți parlamentari Fianna Fáil au cerut în ultimele zile sancțiuni mai clare pentru părinții minorilor implicați repetat în infracțiuni și comportament antisocial.
Potrivit datelor prezentate în cadrul dezbaterii politice, între aproximativ 800 și 1.000 de copii din Irlanda sunt considerați în prezent „prolific offenders”, termen folosit pentru minorii care ajung în mod repetat în atenția autorităților pentru infracțiuni.
Subiectul a revenit puternic în atenția publică după tragedia de pe autostrada M9, unde cinci adolescenți au murit într-un accident. Cazul a declanșat o discuție mai largă despre minorii implicați în comportamente extrem de periculoase, despre rolul părinților și despre limitele sistemului actual de protecție și justiție juvenilă.
În interiorul Fianna Fáil există deja voci care cer ca, în anumite circumstanțe, părinții să poată fi sancționați financiar pentru faptele copiilor lor.
Deputatul Séamus McGrath a susținut recent că trebuie făcută o distincție clară între părinții care încearcă să-și ajute copiii și cer sprijin autorităților și cei care permit în mod deliberat comportamentul infracțional.
În primul caz, spune acesta, familiile ar trebui să primească ajutor, consiliere și acces la servicii specializate. În cel de-al doilea însă, ar trebui să existe consecințe pentru părinți.
Dezbaterea nu pornește de la zero. Legislația irlandeză conține deja mecanisme prin care instanțele pot impune anumite obligații părinților sau tutorilor atunci când lipsa deliberată de control asupra copilului a contribuit la comiterea unei infracțiuni.
Problema ridicată acum de politicieni este dacă aceste prevederi sunt suficiente, dacă sunt folosite suficient de des și dacă ar trebui introduse sancțiuni suplimentare.
Printre variantele discutate în spațiul public se află amenzi, obligarea părinților să participe la programe de consiliere sau educație parentală și posibilitatea recuperării unor despăgubiri pentru victime.
Fostul ministru Willie O'Dea a susținut inclusiv ideea ca, în cazurile în care părinții refuză să plătească despăgubiri sau sancțiuni, banii să poată fi reținuți din salarii sau din anumite plăți sociale.
Propunerile sunt însă controversate.
Specialiștii în protecția copilului avertizează că nu toate familiile minorilor cu probleme sunt familii care își ignoră responsabilitățile. Există părinți care încearcă ani întregi să obțină ajutor pentru copii cu probleme comportamentale, dependențe, traume sau alte dificultăți complexe, fără să primească întotdeauna sprijinul necesar.
Irish Association of Social Workers a atras recent atenția că minorii implicați în comportamente infracționale grave provin disproporționat din medii afectate de sărăcie, traumă, abuz și abandon școlar și a cerut o abordare coordonată între Garda, Tusla, serviciile sociale și structurile comunitare.
Tocmai de aceea, direcția discutată de Guvern nu pare să fie sancționarea automată a oricărui părinte al cărui copil comite o infracțiune.
Accentul este pus mai ales pe diferența dintre părinții care încearcă să controleze situația și cer sprijin și cazurile în care adulții ignoră în mod repetat comportamentul copilului, refuză colaborarea cu autoritățile sau chiar îl încurajează.
Catherine Ardagh are responsabilitate directă în Guvern pentru domeniul justiției juvenile, astfel că declarațiile sale indică faptul că tema responsabilității parentale ar putea deveni parte a unei discuții mai ample despre modificarea modului în care Irlanda gestionează minorii care comit infracțiuni repetate.
Guvernul pregătește în paralel extinderea programelor de intervenție și de deviere pentru tineri, concepute pentru a-i îndepărta pe minori de criminalitate înainte ca aceștia să ajungă într-un ciclu permanent de infracțiuni.
Dezbaterea care urmează va trebui astfel să găsească un echilibru dificil: sancționarea părinților care tolerează deliberat comportamentul infracțional al copiilor lor, fără a pedepsi familiile care încearcă deja să gestioneze situații extrem de dificile și care au nevoie, în primul rând, de sprijin din partea statului.
