Tot mai mulți politicieni irlandezi își transformă birourile și chiar locuințele în spații cu sisteme suplimentare de securitate, după o creștere a incidentelor de hărțuire, intimidare și amenințări, inclusiv amenințări cu moartea.
Camere de supraveghere, alarme, butoane de panică și dispozitive personale de alertare au devenit parte din măsurile de protecție instalate de TD-i, senatori și miniștri care spun că relația directă cu publicul a devenit, în anumite situații, mai dificilă și mai riscantă.
Schimbarea este vizibilă mai ales în birourile din circumscripții, locurile în care politicienii și angajații lor se întâlnesc direct cu oamenii pentru probleme legate de locuințe, ajutoare sociale, imigrație, sănătate sau alte servicii publice.
Pentru mulți politicieni, tocmai această apropiere de comunitate a fost întotdeauna una dintre particularitățile vieții politice din Irlanda.
Birourile sunt de regulă ușor accesibile, întâlnirile cu alegătorii sunt frecvente, iar distanța dintre un parlamentar și oamenii pe care îi reprezintă este mult mai mică decât în multe alte țări.
În ultimii ani însă, acest model a început să vină cu riscuri tot mai mari.
Mai mulți politicieni au relatat că au primit amenințări prin telefon, mesaje, e-mail sau rețele sociale. În unele cazuri, amenințările au fost îndreptate și împotriva membrilor familiilor lor.
Alții s-au confruntat cu persoane agresive care au venit direct la birouri sau la locuințele lor.
Din acest motiv, instalarea unor sisteme de securitate care în urmă cu câțiva ani ar fi părut excesivă a devenit treptat o măsură considerată normală pentru o parte dintre membrii Oireachtas.
Până la 25.000 de euro pentru securitate
TD-ii și senatorii pot primi până la 25.000 de euro pentru îmbunătățirea securității personale, a locuințelor, birourilor și angajaților.
Banii nu sunt acordați automat.
Politicianul trebuie mai întâi să primească recomandări privind securitatea, iar lucrările trebuie realizate conform regulilor stabilite.
Printre cheltuielile care pot fi recuperate se numără camerele de supraveghere, sistemele de alarmă împotriva intrușilor, butoanele fixe de panică și dispozitivele personale prin care poate fi trimis rapid un semnal de alarmă.
Schema a fost introdusă inițial în 2023, când suma disponibilă era mult mai mică.
La început, politicienii puteau recupera doar jumătate din cheltuielile de securitate, până la maximum 5.000 de euro.
S-a constatat însă rapid că suma nu acoperea în multe cazuri costurile reale ale măsurilor recomandate.
În 2024, plafonul a fost majorat de cinci ori, până la 25.000 de euro, iar cheltuielile eligibile pot fi recuperate integral până la această limită.
Măsura arată cât de serios este tratată acum problema.
Peste 210.000 de euro cheltuiți într-un singur an
Documentele privind folosirea acestei scheme arată că, într-un singur an, 30 de TD-i și senatori au recuperat peste 210.000 de euro pentru măsuri suplimentare de securitate.
Media a fost de puțin peste 7.000 de euro pentru fiecare politician care a folosit schema.
Sumele au fost cheltuite pentru protejarea locuințelor, a birourilor și a angajaților.
În unele cazuri este vorba despre sisteme relativ simple de supraveghere și alarmă.
În altele, recomandările pot include modificări mai ample ale accesului în clădire, iluminat suplimentar, sisteme de monitorizare sau bariere care să limiteze accesul direct la personal.
Politicienii pot solicita rambursarea cheltuielilor numai după ce au primit o evaluare privind securitatea.
Scopul este ca banii să fie folosiți pentru măsuri considerate necesare, nu pentru lucrări făcute arbitrar.
Amenințările cu moartea nu mai sunt cazuri izolate
Problema nu se limitează la comentarii agresive pe internet.
Un raport privind siguranța politicienilor irlandezi a arătat anterior că aproape unul din cinci membri ai Oireachtas care au răspuns unui studiu spunea că primise cel puțin o amenințare cu moartea.
Mai mult de o treime au declarat că au fost agresați fizic cel puțin o dată, iar aproape toți cei care au participat la cercetare au spus că s-au confruntat, într-o formă sau alta, cu abuz sau hărțuire.
Au existat și amenințări îndreptate împotriva familiilor politicienilor.
Problema este considerată mai gravă în cazul femeilor din politică.
Numeroase membre ale Oireachtas au relatat că abuzurile pe care le primesc nu sunt doar politice, ci includ frecvent remarci sexuale, amenințări cu violența sexuală sau atacuri care vizează aspectul fizic și familia.
În această vară, mai multe cazuri au readus tema în atenție.
Senatoarea independentă Sharon Keogan a sesizat Garda după apariția unui videoclip online în care era amenințată.
Cazul a ajuns la Special Detective Unit, iar securitatea senatoarei a fost reevaluată.
Nu era prima dată când aceasta se confrunta cu un incident grav. Biroul său din Duleek fusese atacat prin incendiere în 2020.
Și ministrul de stat Niamh Smyth a vorbit recent despre apeluri telefonice amenințătoare și despre campanii de hărțuire online.
Ea a spus că a raportat unele dintre incidente către Garda și că problema nu trebuie tratată ca o parte normală a vieții politice.
Birourile din circumscripții sunt printre cele mai vulnerabile
Unul dintre punctele cele mai sensibile sunt birourile în care TD-ii și angajații lor se întâlnesc cu publicul.
În multe localități, aceste spații funcționează aproape ca niște puncte de legătură între comunitate și stat.
Oamenii vin acolo pentru ajutor în probleme foarte diverse, de la locuințe și servicii medicale până la ajutoare sociale, imigrație sau probleme cu administrația.
Majoritatea întâlnirilor sunt complet normale.
Problema apare atunci când o persoană ajunge la birou foarte agitată, furioasă sau convinsă că politicianul este direct responsabil pentru o problemă pe care nu o poate rezolva.
Angajații sunt adesea cei care intră primii în contact cu asemenea persoane.
De aici vine și utilitatea butoanelor de panică.
Un asemenea sistem permite personalului să ceară rapid ajutor fără să fie nevoie să scoată telefonul sau să părăsească încăperea.
În funcție de configurație, alarma poate alerta o companie de securitate, Garda sau alte persoane aflate în clădire.
Camerele de supraveghere sunt folosite atât pentru descurajarea incidentelor, cât și pentru furnizarea de dovezi dacă are loc o amenințare sau un atac.
O problemă complicată pentru politica irlandeză
Creșterea nivelului de securitate produce însă și o dilemă.
Politicienii vor să își protejeze angajații și familiile, dar în același timp există teama că birourile tot mai securizate vor crea o barieră între aleși și comunitățile lor.
Accesibilitatea a fost mult timp una dintre caracteristicile politicii irlandeze.
Un alegător poate merge la un birou local, poate participa la o clinică organizată de un TD sau îl poate întâlni direct la evenimente din comunitate.
Dacă aceste întâlniri ajung să se desfășoare în spatele unor sisteme de acces controlat, camere, ecrane de protecție și alarme, relația se schimbă inevitabil.
Holly Cairns avertiza încă de la introducerea primelor măsuri că este trist că asemenea sisteme au devenit necesare, tocmai pentru că apropierea dintre politicieni și comunitate este una dintre părțile importante ale sistemului irlandez.
În același timp, ea recunoștea că nivelul abuzurilor este în creștere și că personalul trebuie protejat.
Această contradicție nu a dispărut.
Dimpotrivă, odată cu creșterea numărului amenințărilor, devine tot mai greu de ignorat.
Consilierii locali primesc și ei mai mulți bani pentru securitate
Problema nu îi afectează doar pe TD-i și senatori.
Și consilierii locali pot solicita bani pentru măsuri de securitate.
Plafonul disponibil pentru aceștia a fost majorat de la 2.500 la 10.000 de euro.
Noile reguli permit recuperarea integrală a costurilor până la această sumă, în locul sistemului anterior prin care era acoperită doar jumătate din cheltuială.
Și în cazul consilierilor, banii pot fi folosiți pentru camere, alarme și butoane de panică.
Majorarea a venit după ce organizațiile care îi reprezintă au susținut că vechea schemă era insuficientă și prea greu de folosit.
Mulți consilieri lucrează în comunități mici, unde adresa lor personală este cunoscută, iar separarea dintre viața publică și cea privată este foarte redusă.
Unii dintre ei au relatat că au fost urmăriți, amenințați sau confruntați direct în afara programului de lucru.
Rețelele sociale au schimbat natura amenințărilor
O mare parte din abuz începe acum online.
Politicienii primesc zilnic comentarii agresive, iar diferența dintre o insultă, o amenințare spusă la nervi și o intenție reală de violență nu este întotdeauna ușor de stabilit.
Garda trebuie să evalueze dacă o amenințare este credibilă și dacă persoana care a făcut-o are mijloacele sau intenția de a o pune în practică.
În unele cazuri, amenințările sunt anonime.
În altele, persoanele își folosesc numele real și publică mesaje sau videoclipuri în care amenință direct un politician.
Tocmai această trecere de la abuzul online la incidente în lumea reală este una dintre principalele îngrijorări.
Au existat în Irlanda proteste organizate în fața locuințelor unor miniștri, amenințări trimise membrilor familiilor și incidente în care politicienii sau angajații lor au fost confruntați direct.
Experiențele din alte țări au amplificat aceste temeri.
În Marea Britanie, deputații Jo Cox și David Amess au fost uciși în atacuri separate, iar astfel de cazuri sunt frecvent invocate atunci când în Irlanda se discută despre securitatea aleșilor.
Teama este că oamenii vor renunța să mai intre în politică
Problema are și o consecință mai puțin vizibilă.
Dacă activitatea politică ajunge să fie asociată constant cu amenințări asupra familiei, hărțuire și riscuri fizice, există teama că tot mai puțini oameni vor fi dispuși să candideze.
Acest lucru este considerat deosebit de important în cazul femeilor.
Politicienele au relatat în mod repetat că abuzul primit este diferit de cel îndreptat împotriva colegilor bărbați și include mai frecvent amenințări sexuale și atacuri îndreptate spre familie.
Într-un studiu recent privind femeile din Oireachtas, proporția celor care au spus că s-au confruntat cu amenințări online a fost extrem de ridicată.
Temerea este că asemenea experiențe nu îi afectează doar pe cei aflați deja în politică, ci și pe cei care se gândesc dacă merită să intre în viața publică.
O schimbare care se vede deja la ușa biroului
Pentru oamenii care intră într-un birou de parlamentar, schimbarea poate părea minoră: o cameră montată deasupra ușii, un sistem de acces, un buton discret sub un birou.
În realitate, toate aceste măsuri spun ceva despre modul în care s-a schimbat viața politică din Irlanda în ultimii ani.
Birourile parlamentarilor au fost construite în jurul ideii de acces direct la reprezentantul ales.
Astăzi, aceeași ușă trebuie să rămână suficient de deschisă pentru alegători, dar suficient de sigură pentru oamenii care lucrează în interior.
Iar faptul că statul a ajuns să pună la dispoziția fiecărui TD și senator până la 25.000 de euro pentru camere, alarme, butoane de panică și alte măsuri de protecție arată că amenințările nu mai sunt tratate drept incidente excepționale.
Pentru o parte dintre politicienii irlandezi, securitatea a devenit pur și simplu o componentă a vieții de zi cu zi.
